2 intrări

12 definiții

arhi- [At: DEX2 / E: fr, lat archi-] Element de compunere care dă substantivelor un sens de superioritate, iar adjectivelor un sens superlativ.

ARHI- Element de compunere care servește la formarea unor substantive, cărora le dă sens de superioritate, și la formarea unor adjective, cărora le dă sens superlativ. – Din fr., lat. archi-.

ARHI- Element de compunere care servește la formarea unor substantive, cărora le dă sens de superioritate, și la formarea unor adjective, cărora le dă sens superlativ. – Din fr., lat. archi-.

ARHI- Element de compunere folosit la formarea unor substantive cărora le dă sens de superioritate, ca: arhiepiscop, arhiduce, precum și la formarea unor adjective cărora le dă sens de superlativ, ca: arhiplin, arhipopulat etc.

ARHI- Element de compunere care servește la formarea unor substantive cărora le dă sens de superioritate, ca: arhipăstor, și la formarea unor adjective cărora le dă sens superlativ, ca: arhiplin, arhicunoscut etc. – Fr. archi- (lat. lit. archi-).

ARHI- Element prim de compunere savantă care înseamnă „foarte” și dă substantivelor un sens de superioritate, iar adjectivelor un sens superlativ. [Scris și archi-. / < fr., lat. archi- < gr. archein – a comanda, a porunci].

ARHI- pref. „mai mare peste”, „foarte”. (< fr. archi-, cf. gr. arkhein, a comanda)

arhi- Prefix care exprimă ideea de superlativ. A intrat direct din ngr., prin intermediul terminologiei bisericești: arhidiacon, arhiepiscop, arhierarh, arhiereu. Același fonetism propriu ngr. s-a păstrat apoi pentru termenii introduși din fr.: arhiduce, arhitect, arhitravă. În articolele următoare sînt menționate acele cuvinte compuse cu arhi- al cărui al doilea element nu are existență independentă în rom.

*árhi- (vgr. arhi-, d. arhé, început). Prefix care arată superioritatea, ca: arhidiacon, arhiduce, arhiplin. V. baș-, extra-, ultra-, răs-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARHI- (ARCHI-) „primitiv, arhaic, primar, străvechi”. ◊ gr. arkhi „primul” > fr. archi-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. arhi- și archi-.~carp (v. -carp), s. n., primordiu de fructificație, la ascomicete; ~cleistogamie (v. cleisto-, v. -gamie), s. f., tip de fertilizare la florile închise; ~geneză (v. -geneză), s. f., abiogeneză*; ~gonie (v. -gonie), s. f. abiogeneză*; ~micete (v. -micete), s. f. pl., clasă de ciuperci primitive unicelulare microscopice, parazite sau saprofite, cu înmulțire sexuată sau asexuată; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplast nediferențiat încă în plasmă și nucleu, specific bacteriilor și cianoficeelor.

Intrare: arhi (pref. - superior)
arhi (pref. - superior)
afix (I7)
Intrare: archi (pref. - vechi)
archi (pref. - vechi)
prefix (I7-P)
arhi (pref. - vechi)
prefix (I7-P)