ARHEOGRÁF, -Ă, arheografi, -e, s. m. și f. Specialist în arheografie. [Pr.: -he-o-] – Din arheografie (derivat regresiv).

ARHEOGRÁF, arheografi, s. m. Specialist în arheografie. [Pr.: -he-o-] – Din arheografie (derivat regresiv).

ARHEOGRÁF, -Ă, arheografi, -e, s. m. și f. Specialist în arheografie. [Pr.: -he-o-] – Din arheografie (derivat regresiv).

arheográf s. m. (sil. -he-o-), pl. arheográfi

arheográf, ~ă smf [At: DEX² / P: -he-o- / Pl: ~i, -e / E: drr arheografie] Specialist în arheografie.

ARHEOGRÁF, -Ă s. m. f. specialist în arheografie (1). (< arheografie)

arheográf s.m. ◊ „Spre deosebire de arheolog, arheograful culege relicvele trecutelor civilizații nu din scoarța terestră, ci... din casele oamenilor. Este vorba de manuscrise și cărți vechi, predate din generație în generație sau, pur și simplu, rătăcite de-a lungul vremii. Mai multe mii de oameni participă la recuperarea acestor tezaure.” Sc. 4 IV 74 p. 6 //din arheo[log] + -graf//