5 definiții pentru arheo


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arheo- [At: DN3 / P: ~he-o / E: fr archéo-] Element prim de compunere cu semnificația „vechi”, „primar”, „primitiv”.

ARHEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „vechi”, „primar”, „primitiv”. [Pron. -he-o, var. arhe-, archeo-. / < fr. archéo-, it. archeo- < gr. archaios – vechi].

ARHE(O)- elem. „vechi, originar, primitiv”. (< fr. arché/o/-, cf. gr. arkhaios)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARHEO- (ARCHEO-) „vechi, primitiv, străvechi, arhaic, primar”. ◊ gr. arkhaios „vechi, primitiv” > fr. archéo-, it. id., germ. archaeo- > rom arheo- și archeo-.~astronomie (v. astro-, v. -nomie), s. f., disciplină care studiază datele astronomiei arhaice potrivit simbolurilor iconografice din pre istorie; ~cete (v. -cete), s. n. pl., mamifere cetacee vechi adaptate la viața marină, care apar în eocenul inferior; ~etnologie (v. etno-, v. -logie1), s. f., paleontologie*; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante antropofile, răspîndite în culturile preistorice; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu publicarea izvoarelor istorice antice. 2. Reprezentare cu ajutorul artelor plastice a unor scene antice; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în arheologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care studiază istoria societății omenești pe baza vestigiilor culturilor materiale; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., substanță din care se formează asterul și centrozomii; ~pteris (v. -pteris), s. m., criptogamă vasculară fosilă din clasa ferigilor, caracteristică pentru devonianul superior; ~pterix (v. -pterix), s. m., pasăre fosilă, prezentînd caractere de reptilă; ~zoic (v. -zoic), s. n., eră geologică în care au apărut primele organisme unicelulare.

Intrare: arheo
arheo
prefix (I7-P)
  • arheo