11 definiții pentru argințică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argințícă sf [At: HEM 1615 / V: -nti- / Pl: ~țele / E: argint + -ică] (Bot; reg) 1 Arbust (mic) din familia rozaceelor, cu frunze verzi, lucitoare pe partea superioară și albe pe partea inferioară și cu flori mari albe (Dryas octopetala) Si: cerencel, cerențel. 2 Mei păsăresc (Lithospermum arvense). 3 Coada-racului (Potentilla anserina). 4 (Îc) ~ de grădină Armurariu (Silybum marianum). 5 (Îc) ~ de pădure Splină (Chiysosplenium alternifolium).

ARGINȚÍCĂ, argințele, s. f. Arbust cu flori mari, albe și cu frunze verzi, lucitoare pe partea superioară și albe pe cea inferioară (Dryas octopetala).Argint + suf. -ică.

ARGINȚÍCĂ, argințele, s. f. Arbust cu flori mari, albe și cu frunze verzi lucitoare pe partea superioară și albe pe cea inferioară. (Dryas octopetala).Argint + suf. -ică.

ARGINȚÍCĂ, argințele, s. f. Arbust cu flori mari albe și cu frunze verzi lucitoare pe partea superioară și albe pe cea inferioară. (Dryas octopetala). – Din argint + suf. -ică.

argințícă f. pl. ele (d. argint, după coloarea florilor eĭ). Cerențel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

argințícă s. f., g.-d. art. argințélei; pl. argințéle, art. argințélele

argințícă s. f., g.-d. art. argințélei; pl. argințéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARGINȚÍCĂ s. (BOT.; Dryas octopetala) cerențel.

ARGINȚI s. (BOT.; Dryas octopetala) cerențel.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

argințícă, argințele, s.f. – (reg.; bot.) Arbust cu flori mari, albe, cu frunze verzi, lucitoare (Dryas octopetala); specific etajului alpin (semnalat în Munții Rodnei și Munții Maramureșului). – Din argint (< lat. argentum) + suf. -ică (DLRM, DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DRYAS L., ARGINȚICĂ fam. Rosaceae. Gen originar din regiuni arctice și subarctice, 3 specii pitice, tufe sau semitufe, cu tulpină de obicei culcată. Frunzele de la baza tulpinii persistente, simple, pețiolate, eliptice, crestate sau aproape penate, pe partea inferioară albe, pe cea superioară lucioase, marginea rulată în exterior, însoțite de stipele caduce. Flori mari, albe sau galbene, singulare, cu un peduncul delicat, sepale și petale de obicei opt, stamine numeroase. Fructe cu un stil lung, păros.

Intrare: argințică
argințică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arginți
  • argințica
plural
  • argințele
  • argințelele
genitiv-dativ singular
  • argințele
  • argințelei
plural
  • argințele
  • argințelelor
vocativ singular
plural