argilit sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr argilite] Rocă rezultată din recristalizarea argilei.

ARGILIT s.n. Rocă rezultată din deshidratarea și recristalizarea argilei. [< fr. argilite].

ARGILIT s. n. rocă din deshidratarea și recristalizarea argilei. (< fr. argilite)

!argilit s. n., pl. argilite

argilit s. n.

argilit s. n.

argilit, (engl.= argillite) rocă pelitică, compactă, deseori cu stratificație clară și tendința de a se desface în plăci; compoziția a. este asemănătoare cu a → argilelor, dar caracterul lor distinctiv este dat de procesele de diageneză înaintată pe care le-au suferit sedimentele inițiale (deshidratare, recristalizare), ca urmare a îngropării lor la adâncimi mari. A. sunt roci comune în seriile sedimentare flișoide din C. Orient. și Mții Apus.

ARGILÍT (< fr. {i}; {s} lat. argilla „argilă” + gr. lithos „piatră”) s. n. Rocă rezultată din deshidratarea și recristalizarea argilelor, în procesul de diageneză. Prin cimentarea produsă, devin roci tari, lipsite de plasticitate, cu structură foioasă și intercalații bituminoase sau marnoase. Este utilizat în industria ceramicii.