12 definiții pentru argăsitor

argăsitór, -oáre [At: LB / V: (îrg) -ghisitoriu / Pl: ~i, -oare / E: argăsi + ~(i)tor] 1-2 smf a (Persoană) care argăsește (1).

ARGĂSITÓR, -OÁRE, argăsitori, -oare, adj., s. m. și f. (Muncitor) care argăsește. – Argăsi + suf. -tor.

ARGĂSITÓR, -OÁRE, argăsitori, -oare, adj., s. m. și f. (Muncitor) care argăsește. – Argăsi + suf. -tor.

ARGĂSITÓR, -OÁRE, argăsitori, -oare, adj. Care argăscște. (Fig.) Cîte-un chip ieșea deodată pentru-o clipă în lumină, Cînd de om trăit pe mare sub un vînt argăsitor, Cînd de tînăr cu păr galben. MACEDONSKI, O. I 77.

ARGĂSITÓR, -OÁRE, argăsitori, -oare, adj. Care argăsește. – Din argăsi + suf. -(i)tor.

!argăsitór adj. m., s. m., pl. argăsitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. argăsitoáre

argăsitór adj. m., pl. argăsitóri; f. sg. și pl. argăsitoáre

ARGĂSITÓR s., adj. 1. s. v. tăbăcar. 2. adj. v. tăbăcitor.

ARGĂSITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care argăsește. /a argăsi + suf. ~tor

argăsitór m. Care argăsește, tabac, tăbăcar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARGĂSITÓR s., adj. 1. s. tăbăcar, (reg.) opincárăș, orgár, tălpár, timár, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubălár, (înv.) solonár, tabác. (~ se ocupă cu tăbăcitul pieilor.) 2. adj. tăbăcitor. (Substanțe ~.)

Intrare: argăsitor
argăsitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argăsitor argăsitorul argăsitoare argăsitoarea
plural argăsitori argăsitorii argăsitoare argăsitoarele
genitiv-dativ singular argăsitor argăsitorului argăsitoare argăsitoarei
plural argăsitori argăsitorilor argăsitoare argăsitoarelor
vocativ singular
plural