9 definiții pentru argățime

ARGĂȚÍME s. f. Mulțime de argați; totalitatea argaților. – Argat + suf. -ime.

ARGĂȚÍME s. f. Mulțime de argați; totalitatea argaților. – Argat + suf. -ime.

ARGĂȚÍME s. f. Mulțime de argați, totalitatea argaților. Înainte de a trece mai departe se opri la o priveliște la care se strînsese toată argățimea și slujitorimea. SADOVEANU, Z. C. 257. Împrejuru-i ca o roată Șede argățimea toată. ALECSANDRI, P. A. 94.

ARGĂȚÍME s. f. Mulțime de argați; totalitatea argaților. – Din argat + suf. -ime.

argățíme s. f., g.-d. art. argățímii

argățíme s. f., g. -d. art. argățímii

argățíme sf [At: ALECSANDRI, P. II, 106 / E: argat + -ime] 1 Mulțime de argați (1) adunați la un loc. 2 Totalitatea argaților (1). 3 Clasa socială a argaților (1).

argățime f. mulțime de argați: câmpul răsună de voioasa argățime AL.

argățíme f. Totalitatea argaților, mulțime de argați.

Intrare: argățime
argățime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argățime argățimea
plural
genitiv-dativ singular argățimi argățimii
plural
vocativ singular
plural