7 definiții pentru argățel

argățél sm [At: ALECSANDRI, P. P. 122/ V: (reg) h- / Pl: ~ei / E: argat + -el] (Șhp) 1-2 Argat (tânăr și frumos).

ARGĂȚÉL, argăței, s. m. (Rar) Diminutiv al lui argat.Argat + suf. -el.

ARGĂȚÉL, argăței, s. m. (Rar) Diminutiv al lui argat.Argat + suf. -el.

ARGĂȚÉL, argăței, s. m. Diminutiv al lui a r g a t. Am tare multe trebi pe capul meu, și, numai cu un argăței ce-l am de-abia pot dovedi. CREANGĂ, P. 169. Iar un argăței, Tînăr, voinicel, Pe loc s-apuca De se încerca, Dunărea trecea. ALECSANDRI, P. P. 122. – Variantă: (regional) hărgățél (SBIERA, P. 187) s. m.

ARGĂȚÉL, argăței, s. m. Diminutiv al lui argat.

argățél (rar) s. m., pl. argățéi, art. argățéii

argățél s. m., pl. argățéi, art. argățéii

Intrare: argățel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argățel argățelul
plural argăței argățeii
genitiv-dativ singular argățel argățelului
plural argăței argățeilor
vocativ singular
plural