7 definiții pentru argățel

ARGĂȚÉL, argăței, s. m. (Rar) Diminutiv al lui argat.Argat + suf. -el.

ARGĂȚÉL, argăței, s. m. (Rar) Diminutiv al lui argat.Argat + suf. -el.

ARGĂȚÉL, argăței, s. m. Diminutiv al lui a r g a t. Am tare multe trebi pe capul meu, și, numai cu un argăței ce-l am de-abia pot dovedi. CREANGĂ, P. 169. Iar un argăței, Tînăr, voinicel, Pe loc s-apuca De se încerca, Dunărea trecea. ALECSANDRI, P. P. 122. – Variantă: (regional) hărgățél (SBIERA, P. 187) s. m.

ARGĂȚÉL, argăței, s. m. Diminutiv al lui argat.

argățél (rar) s. m., pl. argățéi, art. argățéii

argățél s. m., pl. argățéi, art. argățéii

argățél sm [At: ALECSANDRI, P. P. 122/ V: (reg) h- / Pl: ~ei / E: argat + -el] (Șhp) 1-2 Argat (tânăr și frumos).

Intrare: argățel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argățel argățelul
plural argăței argățeii
genitiv-dativ singular argățel argățelului
plural argăței argățeilor
vocativ singular
plural