2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arestăluire sf [At: MDA / Pl: ~ri / E: arestălui] (Îvr) Arestare (1).

arestălui vt [At: ȘINCAI, HR. III, 59/5 / Pzi: ~esc / E: arest + -ălui] (Îvr) A aresta (1).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARESTĂLUÍ vb. v. aresta, deține, închide, întemnița, reține.

arestălui vb. v. ARESTA. DEȚINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. REȚINE.

Intrare: arestăluire
arestăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arestăluire
  • arestăluirea
plural
  • arestăluiri
  • arestăluirile
genitiv-dativ singular
  • arestăluiri
  • arestăluirii
plural
  • arestăluiri
  • arestăluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: arestălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arestălui
  • arestăluire
  • arestăluit
  • arestăluitu‑
  • arestăluind
  • arestăluindu‑
singular plural
  • arestăluiește
  • arestăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arestăluiesc
(să)
  • arestăluiesc
  • arestăluiam
  • arestăluii
  • arestăluisem
a II-a (tu)
  • arestăluiești
(să)
  • arestăluiești
  • arestăluiai
  • arestăluiși
  • arestăluiseși
a III-a (el, ea)
  • arestăluiește
(să)
  • arestăluiască
  • arestăluia
  • arestălui
  • arestăluise
plural I (noi)
  • arestăluim
(să)
  • arestăluim
  • arestăluiam
  • arestăluirăm
  • arestăluiserăm
  • arestăluisem
a II-a (voi)
  • arestăluiți
(să)
  • arestăluiți
  • arestăluiați
  • arestăluirăți
  • arestăluiserăți
  • arestăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • arestăluiesc
(să)
  • arestăluiască
  • arestăluiau
  • arestălui
  • arestăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)