O definiție pentru arestăluire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
arestăluire sf [At: MDA / Pl: ~ri / E: arestălui] (Îvr) Arestare (1).
Intrare: arestăluire
arestăluire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||