7 definiții pentru areolar

areolár, ~ă a [At: DA / P: -re-o- / Pl: ~i, -e / E: fr areolaire] 1 (Atm; îs) Țesut - Țesut cu areolă (2). 2 (Mat) Care aparține ariei2. 3 (Mat) Referitor la arie2. 4-7 Referitor la areolă (1-4). 8 (D. eroziuni) Care acționează lateral.

AREOLÁR, -Ă, areolari, -e, adj. (Mat.) Care aparține ariei2, privitor la arie2. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréolaire.

AREOLÁR, -Ă, areolari, -e, adj. (Mat.) Care aparține ariei2, privitor la arie2.[Pr.: -re-o-] – Din fr. aréolaire.

areolár (-re-o-) adj. m., pl. areolári; f. areoláră, pl. areoláre

areolár adj. m. (sil. -re-o-), pl. areolári; f. sg. areoláră, pl. areoláre

AREOLÁR, -Ă adj. Referitor la areolă. ♦ (Despre eroziuni) Care acționează lateral. [Pron. -re-o- / < fr. aréolaire].

AREOLÁR, -Ă adj. 1. referitor la areolă. 2. (geol.) eroziune ~ă = eroziune care acționează lateral. 3. viteză ~ă = cantitate ce caracterizează la un moment dat aria descrisă de raza vectoare care definește poziția unui mobil față de un punct fix. (< fr. aréolaire)

Intrare: areolar
areolar adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular areolar areolarul areola areolara
plural areolari areolarii areolare areolarele
genitiv-dativ singular areolar areolarului areolare areolarei
plural areolari areolarilor areolare areolarelor
vocativ singular
plural