9 definiții pentru arendășie

arendășíe sf [At: I. IONESCU, D. 216 / V: (îrg) arân- / E: arendaș + -ie] 1 Ocupația de arendaș. 2 Exploatarea unei moșii prin arendare (2) Si: (îvr) arendatorie.

ARENDĂȘÍE, s. f. Ocupația arendașului. – Arendaș + suf. -ie.

ARENDĂȘÍE, arendășii, s. f. Ocupația arendașului. – Arendaș + suf. -ie.

ARENDĂȘÍE, arendașii, s. f. Ocupația de arendaș; exploatare exercitată de arendași. Nu ne trebuie arendășie, coană, că nu mai putem în nici un chip... iar ne văzurăm robi ca înainte vreme, pe vremea turcilor. Dar noi ne-am săturat de robie, nu mai putem răbda. DUMITRIU, B. F. 84.

ARENDĂȘÍE, arendășii, s. f. Ocupație de arendaș; exploatare exercitată de arendaș. – Din arendaș + suf. -ie.

arendășíe s. f., art. arendășía, g.-d. arendășíi, art. arendășíei

arendășíe s. f., art. arendășía, g.-d. art. arendășíei; pl. arendășíi

ARENDĂȘÍE s. arendășit. (Arendașul se ocupa cu ~.)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARENDĂȘÍE s. arendășit. (Arendașul se ocupa cu ~.)

Intrare: arendășie
arendășie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arendășie arendășia
plural arendășii arendășiile
genitiv-dativ singular arendășii arendășiei
plural arendășii arendășiilor
vocativ singular
plural