10 definiții pentru arendășiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arendășíță sf [At: DA / V: (îrg) arân- / Pl: ~țe / E: arendaș + -iță] 1-2 (Șhp) Nevastă (tânără, subțirică etc.) de arendaș. 3-4 (Șhp; rar) Femeie (tânără, frumoasă etc.) care ține ceva în arendă (2).

ARENDĂȘÍȚĂ, arendășițe, s. f. (Rar) Arendășoaică. – Arendaș + suf. -íță.

ARENDĂȘÍȚĂ, arendășițe, s. f. (Rar) Arendășoaică. – Arendaș + suf. -iță.

ARENDĂȘÍȚĂ, arendășițe, s. f. (Rar) Arendășoaică.

ARENDĂȘÍȚĂ, arendășițe, s. f. (Rar) Arendășoaică. – Din arendaș + suf. -iță.

arendáș m. (d. arendă cu sufixu -aș; ung. árendás). Cel ce ține în arendă. – Fem. arendășiță, arendășoaĭcă și (maĭ rar) arendașă, pl. e. Masc. (maĭ rar) și arendar (Mold.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arendășíță (rar) s. f., g.-d. art. arendășíței; pl. arendășíțe

arendășíță s. f., g.-d. art. arendășíței; pl. arendășíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARENDĂȘÍȚĂ s. arendășoaică. (~ era nevasta arendașului.)

ARENDĂȘIȚĂ s. arendășoaică. (~ era nevasta arendașului.)

Intrare: arendășiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arendășiță
  • arendășița
plural
  • arendășițe
  • arendășițele
genitiv-dativ singular
  • arendășițe
  • arendășiței
plural
  • arendășițe
  • arendășițelor
vocativ singular
  • arendășiță
  • arendășițo
plural
  • arendășițelor

arendășiță

etimologie:

  • Arendaș + sufix -iță.
    surse: DEX '09 DEX '98