7 definiții pentru arendăși

arendășí vi [At: SANDU-ALDEA, D. N. 211 / Pzi: -șesc / E: arendaș] (Îvr) 1 A fi arendaș. 2 (Im) A face pe arendașul.

ARENDĂȘÍ, arendășesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea ocupația de arendaș. – Din arendaș.

ARENDĂȘÍ, arendășesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea ocupația de arendaș. – Din arendaș.

ARENDĂȘÍ, arendășesc, vb. IV. Intranz. A fi arendaș, a avea îndeletnicirea de arendaș. El nu mai voia să arendășească. Era hotărît să se mute în București. SANDU-ALDEA, D. N. 211.

ARENDĂȘÍ, arendășesc, vb. IV. Intranz. A fi arendaș. – Din arendaș.

arendășí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arendășésc, imperf. 3 sg. arendășeá; conj. prez. 3 să arendășeáscă; ger. arendășínd

arendășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arendășésc, imperf. 3 sg. arendășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. arendășeáscă; ger. arendășínd

Intrare: arendăși
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arendăși arendășire arendășit arendășind singular plural
arendășește arendășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arendășesc (să) arendășesc arendășeam arendășii arendășisem
a II-a (tu) arendășești (să) arendășești arendășeai arendășiși arendășiseși
a III-a (el, ea) arendășește (să) arendășească arendășea arendăși arendășise
plural I (noi) arendășim (să) arendășim arendășeam arendășirăm arendășiserăm, arendășisem*
a II-a (voi) arendășiți (să) arendășiți arendășeați arendășirăți arendășiserăți, arendășiseți*
a III-a (ei, ele) arendășesc (să) arendășească arendășeau arendăși arendășiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)