9 definiții pentru ardelenism

ardelenísm sn [At: IBRĂILEANU, Sp. CR. 162 / Pl: ~e / E: ardelean + -ism] 1 Curent de promovare a problemelor Ardealului. 2 Prețuire excesivă a însușirilor ardelenilor (1) și Ardealului. 3 Însușire caracteristică ardelenilor (1). 4 Ansamblul ardelenismelor (3). 5 (Spc) Cuvânt, expresie, construcție caracteristică graiului ardelenesc (9) Si: (rar) ardelenie (3).

ARDELENÍSM, ardelenisme, s. n. Cuvânt, expresie etc. caracteristice ardelenilor. – Ardelean + suf. -ism.

ARDELENÍSM, ardelenisme, s. n. Cuvânt, expresie etc. caracteristice ardelenilor. – Ardelean + suf. -ism.

ARDELENÍSM, ardelenisme, s. n. Cuvînt, expresie, construcție caracteristică ardelenilor.

ARDELENÍSM, ardelenisme, s. n. Cuvânt, expresie, construcție caracteristică ardelenilor. – Din ardelean + suf. -ism.

ardelenísm s. n., pl. ardelenísme

ardelenísm s. n., pl. ardelenísme

ardelenism n. vorbă sau expresiune particulară Ardealului (ex. batăr, lepedeu, mintenaș, etc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARDELENÍSM s. n. (< ardelean + suf. -ism): pronunțare, fonetism, cuvânt sau expresie caracteristică ardelenilor, ca Gheo (pentru: Gheorghe), cătră (pentru: către); cucuruz (pentru: porumb) etc.

Intrare: ardelenism
ardelenism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ardelenism ardelenismul
plural ardelenisme ardelenismele
genitiv-dativ singular ardelenism ardelenismului
plural ardelenisme ardelenismelor
vocativ singular
plural