10 definiții pentru arcatură

arcatúră sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: fr arcature] (Aht) Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade (1).

ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade (mici). – Din fr. arcature.

ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade (mici). – Din fr. arcature.

ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade mici, în relief, destinate să decoreze părțile netede ale zidurilor unui edificiu. – Fr. arcature.

arcatúră s. f., g.-d. art. arcatúrii; pl. arcatúri

arcatúră s. f., g.-d. art. arcatúrii; pl. arcatúri

ARCATÚRĂ s.f. Șir de mici arcade decorative (uneori zugrăvite pe un zid). [< fr. arcature].

ARCATÚRĂ s. f. șir de mici arcade decorative zugrăvite pe un zid. (< fr. arcature)

ARCATÚRĂ ~i f. Element arhitectural alcătuit dintr-o succesiune de arcade mici care servesc drept ornament pe suprafața unui zid. /<fr. arcature

*arcatúră f., pl. ĭ (fr. arcature, lat. arcuatura). Arh. Serie de micĭ arcade, reale saŭ simulate, într'o construcțiune.

Intrare: arcatură
arcatură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arcatu arcatura
plural arcaturi arcaturile
genitiv-dativ singular arcaturi arcaturii
plural arcaturi arcaturilor
vocativ singular
plural