14 definiții pentru arcadă

arcádă sf [At: KRETZULESCU, A. 271 / Pl: -de / E: fr arcade] 1 Element arhitectural format din unul sau mai multe arce, susținute de coloane, ziduri etc. 2 (Atm) Formațiune osoasă (arterială sau aponevrotică) în formă de arc (3). 3 (Spc) Partea curbată de la baza osului frontal, deasupra ochiului. 4 Boltitură de fier la șaua calului. 5 (Îs) – de rodire Curbura unei ramuri datorită aplecării sub greutatea rodului. 6 (GLg) Microrelief de forma unui arc (3) suspendat.

ARCÁDĂ, arcade, s. f. 1. Element arhitectural format din unul sau din mai multe arce și din elementele care le susțin (coloane, stâlpi, ziduri). 2. Formație anatomică în formă arcuită; (în special) proeminență curbă la baza osului frontal, situată deasupra fiecărei orbite. – Din fr. arcade.

ARCÁDĂ, arcade, s. f. 1. Element arhitectural format din unul sau din mai multe arce și din elementele care le susțin (coloane, stâlpi, ziduri). 2. Formație anatomică în formă arcuită; (în special) proeminență curbă la baza osului frontal, situată deasupra fiecărei orbite. – Din fr. arcade.

ARCÁDĂ, arcade, s. f. 1. Element arhitectural în forma unui arc susținut de coloane. Ne adunam, zilnic, în adăpostul de sub podul de lîngă canalul mic și ne uitam, nemișcați, fără gînd, pe sub arcada de piatră, la cerul aproape cenușiu, covîrșitor. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 43. Partea cea de sus [a tîrgului] are o prea frumoasă și mare piatră cu arcade. KOGALNICEANU, S. 9. ◊ Fig. Ramurile, împreunîndu-se, deschideau arcade negre, sub care treceam într-o liniște nețărmurită, lăsînd o cărare de solzi de oțel în urma luntrii. SADOVEANU, O. III 656. Darnica iarnă... prefăcuse crengile copacilor în arcade de argint. ANGHEL, PR. 131. 2. Porțiune anatomică (de obicei osoasă) în formă arcuită; (în special) partea curbată în formă de arc a osului frontal, deasupra ochiului.

ARCÁDĂ, arcade, s. f. 1. Element arhitectural format dintr-un arc și din elementele care-l susțin (coloane, stâlpi, ziduri). 2. Porțiune anatomică în formă arcuită; (în special) partea curbată în formă de arc a osului frontal, deasupra ochiului. – Fr. arcade.

arcádă s. f., g.-d. art. arcádei; pl. arcáde

arcádă s. f., g. -d. art. arcádei; pl. arcáde

ARCÁDĂ s. 1. (CONSTR.) arc, boltă, boltitură, (înv.) sclip. (~ la o construcție.) 2. (GEOL.) portal.

ARCÁDĂ s.f. 1. (Arhit.) Deschizătură (sprijinită de obicei pe coloane) formată dintr-un arc în partea sa superioară. 2. Porțiune anatomică (osoasă} în formă de arc; (spec.) partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului. 3. (Geol.) Microrelief de forma unui arc suspendat; portal. 4. (Rar) Acoladă. [< fr. arcade].

ARCÁDĂ s. f. 1. element de arhitectură dintr-un arc și din elementele care îl susțin. ◊ motiv decorativ constând din înscrierea ritmică a unor arce de cerc. 2. porțiune anatomică (osoasă) în formă de arc; partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului. 3. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal. 4. fiecare dintre părțile unei șei, sub formă de punți arcuite. (< fr. arcade)

ARCÁDĂ ~e f. 1) Element arhitectonic format din unul sau mai multe arcuri și din elemente care îl susțin (coloane, stâlpi, ziduri etc.). 2) Formație anatomică în formă de arc. ~a ochiului. [G.-D. arcadei]/<fr. arcade

arcadă f. 1. deschidere în formă de arc; 2. Anat. parte arcuită; arcada sprincenelor.

*arcádă f., pl. e (fr. arcade). Spațiu cuprins de arc, deschidere în formă de arc: arcada sprincenelor. Bucată de fer la partea din ainte [!] a șeleĭ soldățeștĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARCÁDĂ s. arc, boltă, boltitură, (înv.) sclip. (~ la o construcție.)

Intrare: arcadă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arca arcada
plural arcade arcadele
genitiv-dativ singular arcade arcadei
plural arcade arcadelor
vocativ singular
plural