12 definiții pentru arcaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arcáș sm [At: BIBLIA (1688), 14/1 / Pl: ~i / E: arc + -aș] 1 Oștean înarmat cu arc (1). 2 Persoană care trage cu arcul (1). 3 (Astr; înv; art) Săgetătorul. 4 (Înv; Buc) Pompier (la sat), membru al unei societăți tradiționale țărănești, întemeiată în amintirea arcașilor lui Ștefan cel Mare. 5 (Înv; Buc; pex; lpl) Asociația arcașilor (4).

ARCÁȘ, arcași, s. m. 1. Oștean înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul; săgetător. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; Săgetătorul. – Arc + suf. -aș.

ARCÁȘ, arcași, s. m. 1. Oștean înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul; săgetător. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; Săgetătorul. – Arc + suf. -aș.

ARCÁȘ, arcași, s. m. (Învechit) Oștean înarmat cu arc. Din nou se strîng arcașii în jurul viteazului și, pe cînd turcii își socotesc pleanul, ca un stol de vulturi se lasă deasupra lor. VLAHUȚĂ, O. A. 162. Se vede că acesta-i vestind Păsări-Lăți-Lungilă, fiul săgetătorului și nepotul arcașului. CREANGĂ, P. 246. Ei sînt arcașii vrednici ai lui Ștefan domn cel mare. ALECSANDRI, P. A. 45. Cete de arcași și de militari venețieni umblă pe uliți. NEGRUZZI, S. III 474.

ARCÁȘ, arcași, s. m. 1. (Înv.) Oștean înarmat cu arc. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; săgetătorul. – Din arc + suf. -aș.

ARCÁȘ, -Ă, arcași, -e, s. m. și f. Sportiv participant în probele de tragere cu arcul. – Din arc + suf. -aș.

ARCÁȘ ~i m. 1) arh. Ostaș înarmat cu arc. 2) Persoană care trage cu arcul. 3) la sing. art. pop. Constelație din emisfera australă; Săgetătorul. ◊ Zodia ~ului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /arc + suf. ~

arcaș m. soldat înarmat cu arcul: ei văd curgând pe dealuri arcașii din Orhei AL.

arcáș m. (d. arc). Vechĭ. Soldat armat cu arc. Azĭ. Buc. (În amintirea vechilor arcașĭ aĭ luĭ Ștefan cel Mare). Membru al uneĭ societățĭ de gimnastică și tragere la țintă, (june saŭ căciular în Trans.), care împlinește și rolu de pompier la țară. Constelațiunea săgetătoruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arcáș s. m., pl. arcáși

arcáș s. m., pl. arcáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARCÁȘ s. 1. săgetător, (înv. și pop.) săgetar, (înv.) săgetaș. (~ din armata lui Ștefan cel Mare.) 2. (ASTRON., n. pr.; art.) v. Săgetătorul.

ARCAȘ s. 1. săgetător, (înv. și pop.) săgetar, (înv.) săgetaș. (~ din armata lui Ștefan cel Mare.) 2. (ASTRON.; art.) săgetătorul (art.). (~ este numele unei constelații.)

Intrare: arcaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcaș
  • arcașul
  • arcașu‑
plural
  • arcași
  • arcașii
genitiv-dativ singular
  • arcaș
  • arcașului
plural
  • arcași
  • arcașilor
vocativ singular
  • arcașule
  • arcașe
plural
  • arcașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arcaș (-ă) arcașă

  • 1. Oștean înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: săgetar săgetaș săgetător 4 exemple
    exemple
    • Din nou se strîng arcașii în jurul viteazului și, pe cînd turcii își socotesc pleanul, ca un stol de vulturi se lasă deasupra lor. VLAHUȚĂ, O. A. 162.
      surse: DLRLC
    • Se vede că acesta-i vestitul Păsări-Lăți-Lungilă, fiul săgetătorului și nepotul arcașului. CREANGĂ, P. 246.
      surse: DLRLC
    • Ei sînt arcașii vrednici ai lui Ștefan domn cel mare. ALECSANDRI, P. A. 45.
      surse: DLRLC
    • Cete de arcași și de militari venețieni umblă pe uliți. NEGRUZZI, S. III 474.
      surse: DLRLC
  • 2. Sportiv participant în probele de tragere cu arcul.
    surse: dexonline
  • comentariu Forma de feminin se folosește numai pentru sensul (2.).
    surse: dexonline

etimologie:

  • Arc + sufix -aș.
    surse: DEX '09 DEX '98