ARCÁȘ, arcași, s. m. 1. Oștean înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul; săgetător. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; Săgetătorul. – Arc + suf. -aș.

ARCÁȘ, arcași, s. m. 1. Oștean înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul; săgetător. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; Săgetătorul. – Arc + suf. -aș.

ARCÁȘ, arcași, s. m. (Învechit) Oștean înarmat cu arc. Din nou se strîng arcașii în jurul viteazului și, pe cînd turcii își socotesc pleanul, ca un stol de vulturi se lasă deasupra lor. VLAHUȚĂ, O. A. 162. Se vede că acesta-i vestind Păsări-Lăți-Lungilă, fiul săgetătorului și nepotul arcașului. CREANGĂ, P. 246. Ei sînt arcașii vrednici ai lui Ștefan domn cel mare. ALECSANDRI, P. A. 45. Cete de arcași și de militari venețieni umblă pe uliți. NEGRUZZI, S. III 474.

ARCÁȘ, arcași, s. m. 1. (Înv.) Oștean înarmat cu arc. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; săgetătorul. – Din arc + suf. -aș.

arcáș s. m., pl. arcáși

arcáș s. m., pl. arcáși

arcáș sm [At: BIBLIA (1688), 14/1 / Pl: -i / E: arc + -aș] 1 Oștean înarmat cu arc (1). 2 Persoană care trage cu arcul (1). 3 (Astr; înv; art) Săgetătorul. 4 (Înv; Buc) Pompier (la sat), membru al unei societăți tradiționale țărănești, întemeiată în amintirea arcașilor lui Ștefan cel Mare. 5 (Înv; Buc; pex; lpl) Asociația arcașilor (4).

ARCÁȘ s. 1. săgetător, (înv. și pop.) săgetar, (înv.) săgetaș. (~ din armata lui Ștefan cel Mare.) 2. (ASTRON., n. pr.; art.) v. Săgetătorul.

ARCÁȘ ~i m. 1) arh. Ostaș înarmat cu arc. 2) Persoană care trage cu arcul. 3) la sing. art. pop. Constelație din emisfera astrală; Săgetătorul. ◊ Zodia ~ului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /arc + suf. ~aș

arcaș m. soldat înarmat cu arcul: ei văd curgând pe dealuri arcașii din Orhei AL.

arcáș m. (d. arc). Vechĭ. Soldat armat cu arc. Azĭ. Buc. (În amintirea vechilor arcașĭ aĭ luĭ Ștefan cel Mare). Membru al uneĭ societățĭ de gimnastică și tragere la țintă, (june saŭ căciular în Trans.), care împlinește și rolu de pompier la țară. Constelațiunea săgetătoruluĭ.

*Arcáșul (constelație) s. propriu m.

ARCÁȘ, -Ă, arcași, -e, s. m. și f. Sportiv participant în probele de tragere cu arcul. – Din arc + suf. -aș.

ARCÁȘ s. 1. săgetător, (înv. și pop.) săgetár, (înv.) săgetáș. (~ din armata lui Ștefan cel Mare.) 2. (ASTRON.; art.) săgetătorul (art.). (~ este numele unei constelații.)

ARCAȘUL v. Săgetătorul.