ARC subst. 1. Arca b. (Giur 266; Tis 300; 17 B I 144, 330; Cat); – olt., 1484 (Gorj 114); Arca, fiul lui Arca, 1483 (Ț-Rom 343; 16 B II 291; 17 B II 389); – C-tin (RI V 74). 2. Arcă, 1505 (16 B I 29); 1590 (Flor 84); – N., olt. (Sur VI). 3. Cu h (aspirat): Harca, olt. (AO XVII. 310); Harcul, Hlie, mold., 1746 (RI II 148); Hărcul (Sur XXII). 4. Arcescul, Iorga (Drj IV); Arcești s. (Giur 271). 5. Arcoe, Ion, rumîn, 1693 (AO XVIII 474); boier (17 B I 498); Arcoaia, Arcuțescu, Arcuțești (Cras 72 – 3). 6. Arcariul (Tec I). 7. Arcaciul t.