4 definiții pentru arbustiv

arbustív, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, -e / E: fr arbustif] (Liv) 1 (D. vegetație) Cu caracter de arbust. 2 Constituit din arbuști.

arbustív adj. m., pl. arbustívi; f. sg. arbustívă, pl. arbustíve

ARBUSTÍV, -Ă adj. (Despre vegetație) Cu caractere de arbust; constituit din arbuști. [< fr. arbustif].

ARBUSTÍV, -Ă adj. cu caractere de arbust; constituit din arbuști. (< fr. arbustif)

Intrare: arbustiv
arbustiv adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arbustiv arbustivul arbusti arbustiva
plural arbustivi arbustivii arbustive arbustivele
genitiv-dativ singular arbustiv arbustivului arbustive arbustivei
plural arbustivi arbustivilor arbustive arbustivelor
vocativ singular
plural