14 definiții pentru arbust


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arbúst sm [At: BREZOIANU, R. 8 / Pl: ~uști / E: fr arbuste] Plantă lemnoasă mai mică și mai subțire decât arborii (1) (care se ramifică de la rădăcină ca o tufa).

ARBÚST, arbuști, s. m. Plantă lemnoasă mai mică decât arborele, care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă și nu formează o coroană distinctă. – Din fr. arbuste, lat. arbustum.

ARBÚST, arbuști, s. m. Plantă lemnoasă mai mică decât arborele, care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă și nu formează o coroană distinctă. – Din fr. arbuste, lat. arbustum.

ARBÚST, arbuști, s. m. Plantă lemnoasă care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă.

ARBÚST, arbuști, s. m. Plantă lemnoasă care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă; copăcel. – Fr. arbuste (lat. lit. arbustum).

ARBÚST s.m. Plantă cu o talie mai mică decât copacii; copăcel, tufă. [< fr. arbuste, it. arbusto < lat. arbustum].

ARBÚST s. m. plantă lemnoasă cu tulpina ramificată de la bază; copăcel. (< fr. arbuste, lat. arbustum)

ARBÚST ~ști m. Plantă lemnoasă de dimensiuni mai mici ca ale arborelui, având mai multe tulpini ramificate de la rădăcină. ~ fructifer. ~ ornamental. /<fr. arbuste, lat. arbustum

*arbúst m., pl. ștĭ (fr. arbuste, d. lat. arbustum, loc cu arborĭ). Copăcel, tufă lemnoasă, cum e pomușoara, trandafiru ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arbúst s. m., pl. arbúști

arbúst s. m., pl. arbúști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARBÚST s. (BOT.) copăcel.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARBUȘTI. Subst. Arbust, copăcel, tufă, tufișoară (dim.), tufar; subarbust. Tufiș. Afin; agriș; albaspină, păducel; alun, alunel (dim.); anacardier; badian; caper; caprifoi; călin; cătină; cetină-de-negi; cimișir; ciritel (reg.), cununiță; coacăz; coca; crușin; curpen (reg.); cubeb; dîrmoz; dracilă; drob; drob-de-munte; drobiță; gardenie; ghimpe, ghimpe-pădureț; grozamă; hurmuz; iasomie; ienupăr, jneapăn, turtel (rar); jep; lămîi; lămîiță; leandru; lemn-cîinesc, lemnul-cîinelui; liliac; scumpie (reg.); iorgovan (reg.); magnolie; manioc; mandarin; măceș, cacadîr (reg.), rujă (reg.); mălin; mielărea; mirt; mlajă; moș-mon, scoruș-nemțesc; mur; păducel-negru; păliur; porumbar, porumbel, scorombar (reg.); răchițele; rododendron, smirdar, trandafir-de-munte; salbă-moale; scumpie; siminichie; sînger; soc; strofant; tamarix; trandafir, trandafiraș (dim.), trandafirel (pop.), trandafiruț (pop.); tulichină; verigar; vișin-sălbatic, vișinel; vișin-turcesc; zmeur, zmeurar, rug-de-zmeură. Arboret; subarboret. Adj. Arbustiv. Vb. A planta, a sădi. A crește. V. arbore, creangă, fructe, pădure, plante ornamentale, pomi fructiferi, tulpină.

Intrare: arbust
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbust
  • arbustul
  • arbustu‑
plural
  • arbuști
  • arbuștii
genitiv-dativ singular
  • arbust
  • arbustului
plural
  • arbuști
  • arbuștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arbust

  • 1. Plantă lemnoasă mai mică decât arborele, care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă și nu formează o coroană distinctă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: copăcel tufă

etimologie: