15 definiții pentru arbust

arbúst sm [At: BREZOIANU, R. 8 / Pl: ~uști / E: fr arbuste] Plantă lemnoasă mai mică și mai subțire decât arborii (1) (care se ramifică de la rădăcină ca o tufa).

ARBÚST, arbuști, s. m. Plantă lemnoasă mai mică decât arborele, care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă și nu formează o coroană distinctă. – Din fr. arbuste, lat. arbustum.

ARBÚST, arbuști, s. m. Plantă lemnoasă mai mică decât arborele, care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă și nu formează o coroană distinctă. – Din fr. arbuste, lat. arbustum.

ARBÚST, arbuști, s. m. Plantă lemnoasă care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă.

ARBÚST, arbuști, s. m. Plantă lemnoasă care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă; copăcel. – Fr. arbuste (lat. lit. arbustum).

arbúst s. m., pl. arbúști

arbúst s. m., pl. arbúști

ARBÚST s. (BOT.) copăcel.

ARBÚST s.m. Plantă cu o talie mai mică decât copacii; copăcel, tufă. [< fr. arbuste, it. arbusto < lat. arbustum].

ARBÚST s. m. plantă lemnoasă cu tulpina ramificată de la bază; copăcel. (< fr. arbuste, lat. arbustum)

ARBÚST ~ști m. Plantă lemnoasă de dimensiuni mai mici ca ale arborelui, având mai multe tulpini ramificate de la rădăcină. ~ fructifer. ~ ornamental. /<fr. arbuste, lat. arbustum

*arbúst m., pl. ștĭ (fr. arbuste, d. lat. arbustum, loc cu arborĭ). Copăcel, tufă lemnoasă, cum e pomușoara, trandafiru ș. a.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARBUȘTI. Subst. Arbust, copăcel, tufă, tufișoară (dim.), tufar; subarbust. Tufiș. Afin; agriș; albaspină, păducel; alun, alunel (dim.); anacardier; badian; caper; caprifoi; călin; cătină; cetină-de-negi; cimișir; ciritel (reg.), cununiță; coacăz; coca; crușin; curpen (reg.); cubeb; dîrmoz; dracilă; drob; drob-de-munte; drobiță; gardenie; ghimpe, ghimpe-pădureț; grozamă; hurmuz; iasomie; ienupăr, jneapăn, turtel (rar); jep; lămîi; lămîiță; leandru; lemn-cîinesc, lemnul-cîinelui; liliac; scumpie (reg.); iorgovan (reg.); magnolie; manioc; mandarin; măceș, cacadîr (reg.), rujă (reg.); mălin; mielărea; mirt; mlajă; moș-mon, scoruș-nemțesc; mur; păducel-negru; păliur; porumbar, porumbel, scorombar (reg.); răchițele; rododendron, smirdar, trandafir-de-munte; salbă-moale; scumpie; siminichie; sînger; soc; strofant; tamarix; trandafir, trandafiraș (dim.), trandafirel (pop.), trandafiruț (pop.); tulichină; verigar; vișin-sălbatic, vișinel; vișin-turcesc; zmeur, zmeurar, rug-de-zmeură. Arboret; subarboret. Adj. Arbustiv. Vb. A planta, a sădi. A crește. V. arbore, creangă, fructe, pădure, plante ornamentale, pomi fructiferi, tulpină.

Intrare: arbust
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arbust arbustul
plural arbuști arbuștii
genitiv-dativ singular arbust arbustului
plural arbuști arbuștilor
vocativ singular
plural