10 definiții pentru arborescență

ARBORESCÉNȚĂ, arborescențe, s. f. (Rar) Formă (ca) a unei plante arborescente. – Din fr. arborescence.

ARBORESCÉNȚĂ, arborescențe, s. f. (Rar) Formă (ca) a unei plante arborescente. – Din fr. arborescence.

ARBORESCÉNȚĂ, arborescențe, s. f. Stare sau formă a unei plante arborescente.

ARBORESCÉNȚĂ, arborescențe, s. f. Stare sau formă a unei plante arborescente. – Fr. arborescence.

arborescénță s. f., g.-d. art. arborescénței; pl. arborescénțe

arborescénță s. f., g.-d. art. arborescénței; pl. arborescénțe

arborescénță sf [At: DA / Pl: ~țe / E: fr arborescence] 1 Formă a unei plante arborescente (1). 2 Totalitatea ramurilor.

ARBORESCÉNȚĂ s.f. Stare sau formă a unei plante arborescente. [Cf. it. arborescenza, fr. arborescence].

ARBORESCÉNȚĂ s. f. 1. stare a unei plante arborescente. 2. formă arborescentă. (< fr. arborescence)

*arborescénță f., pl. e (d. arborescent; fr. -ence). Calitatea de a fi arborescent.

Intrare: arborescență
arborescență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arborescență arborescența
plural arborescențe arborescențele
genitiv-dativ singular arborescențe arborescenței
plural arborescențe arborescențelor
vocativ singular
plural