13 definiții pentru arbora


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARBORÁ, arborez, vb. I. Tranz. 1. A înălța un steag, un pavilion pe o clădire, pe catargul unei nave etc. 2. A monta catargele unei nave. 3. Fig. A se comporta sau a se îmbrăca cu ostentație. – Din fr. arborer.

ARBORÁ, arborez, vb. I. Tranz. 1. A înălța un steag, un pavilion pe o clădire, pe catargul unei nave etc. 2. A monta catargele unei nave. 3. Fig. A se comporta sau a se îmbrăca cu ostentație. – Din fr. arborer.

arbora vt [At: REBREANU, J. 244 / Pzi: ~réz / E: fr arborer, it arborare] 1 A înălța un steag, un pavilion pe o clădire, pe catargul unei nave etc. 2 (Spc) A monta catargele unei nave. 3 (Fig; complementul exprimă ținuta, atitudinea etc.) A etala cu ostentație.

ARBORÁ, arborez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la un drapel) A ridica sus, în văzul tuturor; a înfige, a înălța drept. (Refl. pas.) De 1 Mai s-au arborat steaguri. 2. Fig. (Franțuzism) A afișa cu ostentație (o haină, o ținută, o atitudine).

ARBORÁ, arborez vb. I. Tranz. 1. A ridica sus, în văzul tuturor, a înălța (un drapel etc.). 2. Fig. (Franțuzism) A afișa cu ostentație o ținută, o atitudine etc. – Fr. arborer.

ARBORÁ vb. I. tr. 1. A ridica sus, a înălța drept, a purta (un steag, un pavilion etc.). 2. A monta catargele la bordul unei nave. 3. (Fig.) A afișa ostentativ o ținută, o atitudine etc. [< fr. arborer].

ARBORÁ vb. tr. 1. a ridica sus, a înălța drept, a purta (un steag, un pavilion etc.). 2. a instala catargele la bordul unei nave. 3. (fig.) a afișa ostentativ o ținută, o atitudine. (< fr. arborer, it. arborare)

A ARBORÁ ~éz tranz. 1) (steaguri, drapele, pavilioane) A instala la o anumită înălțime; a înălța. 2) (catarge) A monta pe bordul unei nave. 3) fig. (atitudini, gesturi etc.) A afișa în mod ostentativ. /<fr. arborer

arborà v. a înălța, a desfășura (un stindard).

*arboréz v. tr. (fr. arborer, it. arborare). Rîdic, înalț, fixez sus: a arbora un steag.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arborá (a ~) vb., ind. prez. 3 arboreáză

arborá vb., ind. prez. 1 sg. arboréz, 3 sg. și pl. arboreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARBORÁ vb. a înălța, a ridica. (~ steagul patriei la catarg.)

ARBORA vb. a înălța, a ridica. (~ steagul patriei la catarg.)

Intrare: arbora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arbora
  • arborare
  • arborat
  • arboratu‑
  • arborând
  • arborându‑
singular plural
  • arborea
  • arborați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arborez
(să)
  • arborez
  • arboram
  • arborai
  • arborasem
a II-a (tu)
  • arborezi
(să)
  • arborezi
  • arborai
  • arborași
  • arboraseși
a III-a (el, ea)
  • arborea
(să)
  • arboreze
  • arbora
  • arboră
  • arborase
plural I (noi)
  • arborăm
(să)
  • arborăm
  • arboram
  • arborarăm
  • arboraserăm
  • arborasem
a II-a (voi)
  • arborați
(să)
  • arborați
  • arborați
  • arborarăți
  • arboraserăți
  • arboraseți
a III-a (ei, ele)
  • arborea
(să)
  • arboreze
  • arborau
  • arbora
  • arboraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arbora

  • 1. A înălța un steag, un pavilion pe o clădire, pe catargul unei nave etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ridica înfige înălța un exemplu
    exemple
  • 2. A monta catargele unei nave.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. figurat A se comporta sau a se îmbrăca cu ostentație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: