arbaletă

arbaletă

  • 1. Armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc, folosită în trecut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM MDA2 DN
  • 2. Armă folosită în vânătoarea sub apă.
    surse: DN

etimologie:

Intrare: arbaletă
arbaletă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arbale arbaleta
plural arbalete arbaletele
genitiv-dativ singular arbalete arbaletei
plural arbalete arbaletelor
vocativ singular
plural

8 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ARBALÉTĂ, arbalete, s. f. Armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc, folosită în trecut. – Din fr. arbalète.

ARBALÉTĂ, arbalete, s. f. Armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc, folosită în trecut. – Din fr. arbalète.

ARBALÉTĂ, arbalete, s. f. (Înv.) Arc din oțel montat pe un pat de lemn (prevăzut cu un resort), folosit la aruncarea săgeților. – Fr. arbalète.

arbalétă s. f., g.-d. art. arbalétei; pl. arbaléte

arbalétă s. f., pl. arbaléte

arbalétă sf [At: DA ms / Pl: ~te / E: fr arbalète] Armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc orizontal Si: (înv) arbalestră, arcubalistă.

ARBALÉTĂ s.f. 1. Armă folosită în evul mediu, care constă dintr-un arc montat pe un suport. 2. Armă folosită în vânătoarea sub apă. [< fr. arbalète].

ARBALÉTĂ s. f. 1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeți sau proiectile. 2. armă folosită la vânătoarea sub apă. (< fr. arbalète)