9 definiții pentru aranjor

aranjór, -oáre smf [At: CONV. LIT. XL, 524 / Pl: -i, -oare / E: fr arrangeur] 1 (Înv) Persoană care aranjează dansurile la baluri. 2 Persoană care face un aranjament muzical.

ARANJÓR, -OÁRE, aranjori, -oare, s. m. și f. Persoană care face un aranjament muzical. – Din fr. arrangeur.

ARANJÓR, -OÁRE, aranjori, -oare, s. m. și f. Persoană care face un aranjament muzical. – Din fr. arrangeur.

*aranjór s. m., pl. aranjóri

aranjór s. m., pl. aranjóri

ARANJÓR s. m. cel care adaptează un roman, o piesă de teatru sau aranjează o compoziție muzicală pentru alte instrumente. (< fr. arangeur, engl. aranger)

ARANJÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care face un aranjament muzical. /<fr. arrangeur

*aranjoáre s. f., g.-d. art. aranjoárei; pl. aranjoáre

aranjoáre s. f., pl. aranjoáre

Intrare: aranjor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aranjor aranjorul
plural aranjori aranjorii
genitiv-dativ singular aranjor aranjorului
plural aranjori aranjorilor
vocativ singular
plural