6 definiții pentru aranjor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aranjor, ~oare smf [At: CONV. LIT. XL, 524 / Pl: ~i, ~oare / E: fr arrangeur] 1 (Înv) Persoană care aranjează dansurile la baluri. 2 Persoană care face un aranjament muzical.

ARANJÓR, -OÁRE, aranjori, -oare, s. m. și f. Persoană care face un aranjament muzical. – Din fr. arrangeur.

ARANJÓR, -OÁRE, aranjori, -oare, s. m. și f. Persoană care face un aranjament muzical. – Din fr. arrangeur.

ARANJÓR s. m. cel care adaptează un roman, o piesă de teatru sau aranjează o compoziție muzicală pentru alte instrumente. (< fr. arangeur, engl. aranger)

ARANJÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care face un aranjament muzical. /<fr. arrangeur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*aranjór s. m., pl. aranjóri

aranjór s. m., pl. aranjóri

Intrare: aranjor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aranjor
  • aranjorul
  • aranjoru‑
plural
  • aranjori
  • aranjorii
genitiv-dativ singular
  • aranjor
  • aranjorului
plural
  • aranjori
  • aranjorilor
vocativ singular
  • aranjorule
plural
  • aranjorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aranjor, -oare aranjoare aranjor

  • 1. Persoană care face un aranjament muzical.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: