9 definiții pentru arameean (adj.)

ARAMEEÁN, -Ă, arameeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații semitice nomade care au trăit în Antichitate în Palestina, Siria și Mesopotamia; (și la sg.) persoană care aparține uneia dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține arameenilor (1), privitor la arameeni. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de arameeni (1); arameică. [Pr.: -me-ean. – Var. arameán, -ă adj.] – Din fr. araméen.

arameeán (-me-ean) adj. m., s. m., pl. arameéni (-me-eni); adj. f., s. f. arameeánă, pl. arameéne

arameán, ~ă [At: DEX2 / P: -me-an / Pl: ~eeni, -ene / E: fr araméen] 1 smp Populații semitice nomade care trăiau în Antichitate în Palestina, Siria și Mesopotamia. 2-3 smf a (Persoană) care aparținea populației arameenilor (1). 4 a Referitor la arameéni (2). 5. sf Arameică (1).

ARAMEÁN, -Ă adj. v. arameean.

ARAMEÁN, -Ă, aremeeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populații semitice nomade care au trăit în antichitate în Palestina, Siria și Mesopotamia; (și la sg.) persoană care aparține uneia dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține arameenilor (1), privitor la arameeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de arameeni (1); arameică. [Pr.: -me-an] – Din fr. araméen.

!arameeánă (limbă) (-me-ea-) s. f., g.-d. art. arameénei

arameán s. m., adj. m. (sil. -me-an-), pl. araméeni; f. sg. arameánă, pl. araméene

arameánă (limba) s. f. (sil. -me-a-), g.-d. art. arameénei

arameán, -ă adj. Arameic. (< fr. araméen, sem. aramaik)

Intrare: arameean (adj.)
arameean adjectiv
adjectiv (A24) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arameean arameeanul arameea arameeana
plural arameeni arameenii arameene arameenele
genitiv-dativ singular arameean arameeanului arameene arameenei
plural arameeni arameenilor arameene arameenelor
vocativ singular
plural