11 definiții pentru arător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARĂTÓR, -OÁRE, arători, -oare, adj. (Rar; despre pământ) Arabil. ♦ (Despre vite) Care se folosește la arat. – Ara + suf. -ător.

ARĂTÓR, -OÁRE, arători, -oare, adj. (Rar; despre pământ) Arabil. ♦ (Despre vite) Care se folosește la arat. – Ara + suf. -ător.

arător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (îrg) -iu2 / Pl: ~i, ~oare / E: ara4 + -ător] 1 a (Rar; d. pământ) Arabil. 2 a (Îs) Loc ~ Teren arabil (1). 3 a (D. animale) Care trage la plug. 4 sm Plugar.

ARĂTÓR, -OÁRE, arători, -oare, adj. (Despre pămînt) Arabil. Loc arător. ◊ (Despre vite, rar) Care se întrebuințează la arat, care trage la plug. Vaca cea stearpă și boii arători. ȚICHINDEAL, F. 187.

ARĂTÓR, -OÁRE, arători, -oare, adj. (Despre pămînt) Arabil. ♦ (Despre vite) Care se întrebuințează la arat. – Lat. aratorius.

arător a. 1. care ară (vită); 2. de arat (loc).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arător (rar) adj. m., pl. arători; f. sg. și pl. arătoare

arătór adj. m., pl. arătóri; f. sg. și pl. arătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARĂTÓR adj. v. arabil, cultivabil.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arătór (arătoáre), adj.1. Arabil, bun de arat. – 2. (S. m.) Plugar. Lat. ărātor (REW 600; DAR); cf. it. aratore, cat., sp., port. arador. S-a confundat în rom. cu lat. aratorius, care a avut același rezultat. Cf. ara.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arătór, -oare, adj. (rar) (ref. la teren) Arabil: „…iar Michail a dat un intravilan cu patru pământe arătoare” (Mihaly, 1900: 395; dipl. 165). – Din ara „a face brazde cu plugul” + suf. -ător (MDA).

Intrare: arător
arător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arător
  • arătorul
  • arătoru‑
  • arătoare
  • arătoarea
plural
  • arători
  • arătorii
  • arătoare
  • arătoarele
genitiv-dativ singular
  • arător
  • arătorului
  • arătoare
  • arătoarei
plural
  • arători
  • arătorilor
  • arătoare
  • arătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arător, arătoareadjectiv

  • 1. rar Despre pământ: arabil, cultivabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Loc arător. DLRLC
    • 1.1. (Despre vite) Care se folosește la arat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vaca cea stearpă și boii arători. ȚICHINDEAL, F. 187. DLRLC
etimologie:
  • Ara + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.