2 intrări

10 definiții

ARÁRE adv. Arar. Arare, cîte-o pasăre de noapte fîlfiia greu peste capul lui Cocoran, dînd un țipăt scurt. CAMILAR, TEM. 146. Vin zgomote din sat, arare. O frîntură de cîntec a pornit undeva, departe, apoi a contenit. SADOVEANU, O. V 692. Tu cîntai, și-n depărtare Eu priveam rîzînd pe lunci: Eu m-am cumințit de-atunci, Rîd așa de-arare! COȘBUC, P. I 260.

aráre2 sf [At: PALIA (1582), ap. CCR 81/6 / Pl: (rar) arări / E: ara4] Lucrare a pământului cu plugul.

aráre adv. (reg. înv.) rareori, câteodată

arare(ori) adv. rar: câte odată.., prea arare EM.

aráre și arare-orĭ saŭ aráreorĭ adv. Rar, rare-orĭ. V. avremĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARÁRE s. arat, arătură, plug, plugărie, plugărit, (rar) plugăríre. (Merg în zori la ~.)

Intrare: arări
arări
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: arare
arare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arare ararea
plural arări arările
genitiv-dativ singular arări arării
plural arări arărilor
vocativ singular
plural