2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat de aramă; cuprat. – V. arămi.

ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat de aramă; cuprat. – V. arămi.

ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte) Suflat sau acoperit cu un strat de aramă. Fier cositorit sau arămit.

ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de aramă. – V. arămi.

arămít1 sn [At: SEVASTOS, N. 269/13 / Pl: ~uri / V: -mat1 / E: arămi] (Pop; asr) Arămire.

arămit2, a [At: MON. OF. (1875), ap. TDRG / V: -mat2 / E: arămi] (Pop; asr) Care este acoperit cu un strat subțire de aramă (1). 2 Care are culoarea aramei Si: arămuit2 (2).

ARĂMÍ arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. – Din aramă.

ARĂMÍ, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. – Din aramă.

ARĂMÍ, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (un obiect de metal) cu un strat subțire de aramă.

ARĂMÍ, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de aramă. – Din aramă.

arămí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arămésc, imperf. 3 sg. arămeá; conj. prez. 3 să arămeáscă

arămí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arămésc, imperf. 3 sg. arămeá; conj. prez. 3 sg. și pl. arămeáscă

arămí [At: LB / V: -nta / Pzi: -mesc / E: aramă] (Pop) 1 vt A acoperi un obiect (de metal) cu un strat subțire de aramă (1). 2 vt A da culoare arămie. 3 vr A căpăta culoare arămie Si: arămit1 (3).

A ARĂMÍ ~ésc tranz. (obiecte de metal) A acoperi cu un strat subțire de aramă. /Din aramă

arămésc v. tr. (d. aramă). Acoper [!] (feru) c' un strat de aramă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARĂMÍ vb. a cupra. (~ suprafața unui obiect metalic.)

arămí, arămesc, vb. refl. – (ref. la poame) A se altera, a căpăta un gust acrișor: „De pui pomnițăle într-un vas nezmălțuit, să arămnesc” (D. Pop, 1970). – Din aramă (< lat *aramen, forma pop. de la aeramen) (Scriban, DLRM, DEX, MDA).

Intrare: arămit
arămit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arămit arămitul arămi arămita
plural arămiți arămiții arămite arămitele
genitiv-dativ singular arămit arămitului arămite arămitei
plural arămiți arămiților arămite arămitelor
vocativ singular
plural
Intrare: arămi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arămi arămire arămit arămind singular plural
arămește arămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arămesc (să) arămesc arămeam arămii arămisem
a II-a (tu) arămești (să) arămești arămeai arămiși arămiseși
a III-a (el, ea) arămește (să) arămească arămea arămi arămise
plural I (noi) arămim (să) arămim arămeam arămirăm arămiserăm, arămisem*
a II-a (voi) arămiți (să) arămiți arămeați arămirăți arămiserăți, arămiseți*
a III-a (ei, ele) arămesc (să) arămească arămeau arămi arămiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)