2 intrări
20 de definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat de aramă; cuprat. – V. arămi.
ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat de aramă; cuprat. – V. arămi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
arămit1 sn [At: SEVASTOS, N. 269/13 / Pl: ~uri / V: ~mat1 / E: arămi] (Pop; asr) Arămire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arămit2, ~ă a [At: MON. OF. (1875), ap. TDRG / V: ~mat2 / E: arămi] (Pop; asr) Care este acoperit cu un strat subțire de aramă (1). 2 Care are culoarea aramei Si: arămuit2 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte) Suflat sau acoperit cu un strat de aramă. Fier cositorit sau arămit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de aramă. – V. arămi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARĂMÍ arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. – Din aramă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arămi [At: LB / V: ~ma / Pzi: ~mesc / E: aramă] (Pop) 1 vt A acoperi un obiect (de metal) cu un strat subțire de aramă (1). 2 vt A da culoare arămie. 3 vr A căpăta culoare arămie Si: arămit1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARĂMÍ, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. – Din aramă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ARĂMÍ, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (un obiect de metal) cu un strat subțire de aramă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARĂMÍ, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de aramă. – Din aramă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ARĂMÍ ~ésc tranz. (obiecte de metal) A acoperi cu un strat subțire de aramă. /Din aramă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arămésc v. tr. (d. aramă). Acoper (feru) c’un strat de aramă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
arămí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arămésc, imperf. 3 sg. arămeá; conj. prez. 3 să arămeáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arămí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arămésc, imperf. 3 sg. arămeá; conj. prez. 3 sg. și pl. arămeáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ARĂMÍT adj. v. cuprat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARĂMIT adj. cuprat. (Vas ~)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARĂMÍ vb. v. cupra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARĂMI vb. a cupra. (~ suprafața unui obiect metalic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
arămí, arămesc, vb. refl. – (ref. la poame) A se altera, a căpăta un gust acrișor: „De pui pomnițăle într-un vas nezmălțuit, să arămnesc” (D. Pop, 1970). – Din aramă (< lat *aramen, forma pop. de la aeramen) (Scriban, DLRM, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
arămit, -ă, arămiți, -te, adj. beat
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
arămit
- 1. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat de aramă.exemple
- Fier cositorit sau arămit.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi arămisurse: DEX '98 DEX '09
arămi
- 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cupra
etimologie:
- aramăsurse: DEX '98 DEX '09