2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARĂMÍRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei; cuprare. – V. arămi.

ARĂMÍRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei; cuprare. – V. arămi.

arămire sf [At: DA / V: ~mare / E: arămi] (Pop; asr) Acoperire a unui obiect (de metal) cu un strat subțire de aramă (1).

ARĂMÍRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei. 1. Acoperirea cu aramă a unui obiect. 2. Depunere, în interiorul țevii unui tun, a unui strat de aramă, rezultat din frecarea proiectilelor pe ghinturi.

ARĂMÍRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei.

ARĂMÍ arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. – Din aramă.

arămi [At: LB / V: ~ma / Pzi: ~mesc / E: aramă] (Pop) 1 vt A acoperi un obiect (de metal) cu un strat subțire de aramă (1). 2 vt A da culoare arămie. 3 vr A căpăta culoare arămie Si: arămit1 (3).

ARĂMÍ, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. – Din aramă.

ARĂMÍ, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (un obiect de metal) cu un strat subțire de aramă.

ARĂMÍ, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de aramă. – Din aramă.

A ARĂMÍ ~ésc tranz. (obiecte de metal) A acoperi cu un strat subțire de aramă. /Din aramă

arămésc v. tr. (d. aramă). Acoper (feru) c’un strat de aramă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arămire s. f., g.-d. art. arămirii; pl. arămiri

arămíre s. f., g.-d. art. arămírii; pl. arămíri

arămi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arămesc, imperf. 3 sg. arămea; conj. prez. 3 să arămească

arămí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arămésc, imperf. 3 sg. arămeá; conj. prez. 3 sg. și pl. arămeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARĂMIRE s. cuprare. (~ unui vas metalic.)

ARĂMI vb. a cupra. (~ suprafața unui obiect metalic.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arămí, arămesc, vb. refl. – (ref. la poame) A se altera, a căpăta un gust acrișor: „De pui pomnițăle într-un vas nezmălțuit, să arămnesc” (D. Pop, 1970). – Din aramă (< lat *aramen, forma pop. de la aeramen) (Scriban, DLRM, DEX, MDA).

arămí, arămesc, v.r. (ref. la poame) A se altera, a căpăta un gust acrișor: „De pui pomnițăle într-un vas nezmălțuit, să arămnesc” (D. Pop, 1970). – Din aramă (DLRM, DEX, MDA).

Intrare: arămire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arămire
  • arămirea
plural
  • arămiri
  • arămirile
genitiv-dativ singular
  • arămiri
  • arămirii
plural
  • arămiri
  • arămirilor
vocativ singular
plural
Intrare: arămi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arămi
  • arămire
  • arămit
  • arămitu‑
  • arămind
  • arămindu‑
singular plural
  • arămește
  • arămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arămesc
(să)
  • arămesc
  • arămeam
  • arămii
  • arămisem
a II-a (tu)
  • arămești
(să)
  • arămești
  • arămeai
  • arămiși
  • arămiseși
a III-a (el, ea)
  • arămește
(să)
  • arămească
  • arămea
  • arămi
  • arămise
plural I (noi)
  • arămim
(să)
  • arămim
  • arămeam
  • arămirăm
  • arămiserăm
  • arămisem
a II-a (voi)
  • arămiți
(să)
  • arămiți
  • arămeați
  • arămirăți
  • arămiserăți
  • arămiseți
a III-a (ei, ele)
  • arămesc
(să)
  • arămească
  • arămeau
  • arămi
  • arămiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arămire, arămirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cuprare
    • 1.1. Acoperirea cu aramă a unui obiect. DLRLC
    • 1.2. Depunere, în interiorul țevii unui tun, a unui strat de aramă, rezultat din frecarea proiectilelor pe ghinturi. DLRLC
etimologie:
  • vezi arămi DEX '98 DEX '09

arămi, arămescverb

  • 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cupra
etimologie:
  • aramă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.