2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ARĂMÍRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei; cuprare. – V. arămi.

ARĂMÍRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei; cuprare. – V. arămi.

ARĂMÍRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei. 1. Acoperirea cu aramă a unui obiect. 2. Depunere, în interiorul țevii unui tun, a unui strat de aramă, rezultat din frecarea proiectilelor pe ghinturi.

ARĂMÍRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei.

arămíre s. f., g.-d. art. arămírii; pl. arămíri

arămíre s. f., g.-d. art. arămírii; pl. arămíri

arămíre sf [At: DA / V: ~mare / E: arămi] (Pop; asr) Acoperire a unui obiect (de metal) cu un strat subțire de aramă (1).

ARĂMÍ arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. – Din aramă.

ARĂMÍ, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. – Din aramă.

ARĂMÍ, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (un obiect de metal) cu un strat subțire de aramă.

ARĂMÍ, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de aramă. – Din aramă.

arămí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arămésc, imperf. 3 sg. arămeá; conj. prez. 3 să arămeáscă

arămí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arămésc, imperf. 3 sg. arămeá; conj. prez. 3 sg. și pl. arămeáscă

arămí [At: LB / V: -nta / Pzi: -mesc / E: aramă] (Pop) 1 vt A acoperi un obiect (de metal) cu un strat subțire de aramă (1). 2 vt A da culoare arămie. 3 vr A căpăta culoare arămie Si: arămit1 (3).

A ARĂMÍ ~ésc tranz. (obiecte de metal) A acoperi cu un strat subțire de aramă. /Din aramă

arămésc v. tr. (d. aramă). Acoper [!] (feru) c' un strat de aramă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARĂMÍRE s. cuprare. (~ unui vas metalic.)

ARĂMÍ vb. a cupra. (~ suprafața unui obiect metalic.)

Intrare: arămire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arămire arămirea
plural arămiri arămirile
genitiv-dativ singular arămiri arămirii
plural arămiri arămirilor
vocativ singular
plural
Intrare: arămi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arămi arămire arămit arămind singular plural
arămește arămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arămesc (să) arămesc arămeam arămii arămisem
a II-a (tu) arămești (să) arămești arămeai arămiși arămiseși
a III-a (el, ea) arămește (să) arămească arămea arămi arămise
plural I (noi) arămim (să) arămim arămeam arămirăm arămiserăm, arămisem*
a II-a (voi) arămiți (să) arămiți arămeați arămirăți arămiserăți, arămiseți*
a III-a (ei, ele) arămesc (să) arămească arămeau arămi arămiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)