2 intrări

19 definiții

arăcí vt [At: LB / V: (înv) hăr-, hărăgi / Pzi: -cesc / E: arac1] (În legătură cu plante agățătoare) A susține cu pari.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.

HĂRĂCÍ, hărăcesc, vb. IV. Tranz. V. arăci.

HĂRĂGÍ, hărăgesc, vb. IV. Tranz. V. arăci.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la vița de vie sau la plantele agățătoare) A pune pe araci, a sprijini cu araci. – Variante: hărăcí (TEODORESCU, P.P. 315), hărăgí (ALECSANDRI, P. P. 359) vb. IV.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.

arăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcésc, imperf. 3 sg. arăceá; conj. prez. 3 să arăceáscă

arăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcésc, 3 sg. arăcéște, imperf. 3 sg. arăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. arăceáscă

A ARĂCÍ ~ésc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) A pune pe araci. /Din arac

A HĂRĂGÍ ~ésc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) v. A ARĂCI.

arăcésc v. tr. V. hărăcesc.

hărăcésc și hărăgésc și (Munt.) arăcésc v. tr. (d. arac, harag). Sprijin pe haragĭ: tămîĭoasă arăcită (ChN. I, 16).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

arăci, arăcesc, v. r. (glum.) a se căsători

Intrare: arăci
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arăci arăcire arăcit arăcind singular plural
arăcește arăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arăcesc (să) arăcesc arăceam arăcii arăcisem
a II-a (tu) arăcești (să) arăcești arăceai arăciși arăciseși
a III-a (el, ea) arăcește (să) arăcească arăcea arăci arăcise
plural I (noi) arăcim (să) arăcim arăceam arăcirăm arăciserăm, arăcisem*
a II-a (voi) arăciți (să) arăciți arăceați arăcirăți arăciserăți, arăciseți*
a III-a (ei, ele) arăcesc (să) arăcească arăceau arăci arăciseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hărăci hărăcire hărăcit hărăcind singular plural
hărăcește hărăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hărăcesc (să) hărăcesc hărăceam hărăcii hărăcisem
a II-a (tu) hărăcești (să) hărăcești hărăceai hărăciși hărăciseși
a III-a (el, ea) hărăcește (să) hărăcească hărăcea hărăci hărăcise
plural I (noi) hărăcim (să) hărăcim hărăceam hărăcirăm hărăciserăm, hărăcisem*
a II-a (voi) hărăciți (să) hărăciți hărăceați hărăcirăți hărăciserăți, hărăciseți*
a III-a (ei, ele) hărăcesc (să) hărăcească hărăceau hărăci hărăciseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hărăgi hărăgire hărăgit hărăgind singular plural
hărăgește hărăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hărăgesc (să) hărăgesc hărăgeam hărăgii hărăgisem
a II-a (tu) hărăgești (să) hărăgești hărăgeai hărăgiși hărăgiseși
a III-a (el, ea) hărăgește (să) hărăgească hărăgea hărăgi hărăgise
plural I (noi) hărăgim (să) hărăgim hărăgeam hărăgirăm hărăgiserăm, hărăgisem*
a II-a (voi) hărăgiți (să) hărăgiți hărăgeați hărăgirăți hărăgiserăți, hărăgiseți*
a III-a (ei, ele) hărăgesc (să) hărăgească hărăgeau hărăgi hărăgiseră
Intrare: arăcire
arăcire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arăcire arăcirea
plural arăciri arăcirile
genitiv-dativ singular arăciri arăcirii
plural arăciri arăcirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)