19 definiții pentru arăci hărăci hărăgi

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la vița de vie sau la plantele agățătoare) A pune pe araci, a sprijini cu araci. – Variante: hărăcí (TEODORESCU, P.P. 315), hărăgí (ALECSANDRI, P. P. 359) vb. IV.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.

arăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcésc, imperf. 3 sg. arăceá; conj. prez. 3 să arăceáscă

arăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcésc, 3 sg. arăcéște, imperf. 3 sg. arăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. arăceáscă

arăcí vt [At: LB / V: (înv) hăr-, hărăgi / Pzi: -cesc / E: arac1] (În legătură cu plante agățătoare) A susține cu pari.

A ARĂCÍ ~ésc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) A pune pe araci. /Din arac

HĂRĂCÍ vb. IV v. arăci.

HĂRĂGÍ vb. IV v. arăci.

HĂRĂCÍ, hărăcesc, vb. IV. Tranz. V. arăci.

HĂRĂGÍ, hărăgesc, vb. IV. Tranz. V. arăci.

A HĂRĂGÍ ~ésc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) v. A ARĂCI.

arăcésc v. tr. V. hărăcesc.

hărăcésc și hărăgésc și (Munt.) arăcésc v. tr. (d. arac, harag). Sprijin pe haragĭ: tămîĭoasă arăcită (ChN. I, 16).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

arăci, arăcesc, v. r. (glum.) a se căsători

Intrare: arăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arăci arăcire arăcit arăcind singular plural
arăcește arăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arăcesc (să) arăcesc arăceam arăcii arăcisem
a II-a (tu) arăcești (să) arăcești arăceai arăciși arăciseși
a III-a (el, ea) arăcește (să) arăcească arăcea arăci arăcise
plural I (noi) arăcim (să) arăcim arăceam arăcirăm arăciserăm, arăcisem*
a II-a (voi) arăciți (să) arăciți arăceați arăcirăți arăciserăți, arăciseți*
a III-a (ei, ele) arăcesc (să) arăcească arăceau arăci arăciseră
verb (VT406) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hărăci hărăcire hărăcit hărăcind singular plural
hărăcește hărăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hărăcesc (să) hărăcesc hărăceam hărăcii hărăcisem
a II-a (tu) hărăcești (să) hărăcești hărăceai hărăciși hărăciseși
a III-a (el, ea) hărăcește (să) hărăcească hărăcea hărăci hărăcise
plural I (noi) hărăcim (să) hărăcim hărăceam hărăcirăm hărăciserăm, hărăcisem*
a II-a (voi) hărăciți (să) hărăciți hărăceați hărăcirăți hărăciserăți, hărăciseți*
a III-a (ei, ele) hărăcesc (să) hărăcească hărăceau hărăci hărăciseră
verb (VT407) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hărăgi hărăgire hărăgit hărăgind singular plural
hărăgește hărăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hărăgesc (să) hărăgesc hărăgeam hărăgii hărăgisem
a II-a (tu) hărăgești (să) hărăgești hărăgeai hărăgiși hărăgiseși
a III-a (el, ea) hărăgește (să) hărăgească hărăgea hărăgi hărăgise
plural I (noi) hărăgim (să) hărăgim hărăgeam hărăgirăm hărăgiserăm, hărăgisem*
a II-a (voi) hărăgiți (să) hărăgiți hărăgeați hărăgirăți hărăgiserăți, hărăgiseți*
a III-a (ei, ele) hărăgesc (să) hărăgească hărăgeau hărăgi hărăgiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)