2 intrări

5 definiții

aprobăluít, ~ă a [At: PRAV. (1814), XXI, 6 / Pl: ~iți, -e / E: aprobălui] (Înv) 1-2 Aprobat2 (1-2).

aprobăluí vt [At: (a. 1814), ap. DA / Pzi: -esc / E: nct] (Înv) 1-2 A aproba (1-2).

APROBĂLUÍ vb. v. accepta, admite, aproba, consimți, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

aprobăluí vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONSIMȚI. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

APROBĂLUÍT, -Ă, aprobăluiți, -te, adj. v. APROBĂLUI. – [Sinonime]

Intrare: aprobăluit
aprobăluit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aprobăluit aprobăluitul aprobălui aprobăluita
plural aprobăluiți aprobăluiții aprobăluite aprobăluitele
genitiv-dativ singular aprobăluit aprobăluitului aprobăluite aprobăluitei
plural aprobăluiți aprobăluiților aprobăluite aprobăluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: aprobălui
verb (VT408) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aprobălui aprobăluire aprobăluit aprobăluind singular plural
aprobăluiește aprobăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aprobăluiesc (să) aprobăluiesc aprobăluiam aprobăluii aprobăluisem
a II-a (tu) aprobăluiești (să) aprobăluiești aprobăluiai aprobăluiși aprobăluiseși
a III-a (el, ea) aprobăluiește (să) aprobăluiască aprobăluia aprobălui aprobăluise
plural I (noi) aprobăluim (să) aprobăluim aprobăluiam aprobăluirăm aprobăluiserăm, aprobăluisem*
a II-a (voi) aprobăluiți (să) aprobăluiți aprobăluiați aprobăluirăți aprobăluiserăți, aprobăluiseți*
a III-a (ei, ele) aprobăluiesc (să) aprobăluiască aprobăluiau aprobălui aprobăluiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)