O definiție pentru aprobăluit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
aprobăluit, ~ă a [At: PRAV. (1814), XXI, 6 / Pl: ~iți, ~e / E: aprobălui] (Înv) 1-2 Aprobat2 (1-2).
Intrare: aprobăluit
aprobăluit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)