4 definiții pentru aprecație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APRECÁȚIE s.f. (Lit.) Formulă de încheiere. [Gen. -iei. / < lat. apprecatio < apprecor – a ruga].
APRECÁȚIE s. f. formulă de încheiere. (< lat. apprecatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
aprecáție (a-pre-, -ți-e) s. f., art. aprecáția (-ți-a), g.-d. aprecáții, art. aprecáției
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aprecáție s. f. (sil. -pre-, -ți-e), art. aprecáția (sil. -ți-a), g.-d. art. aprecáției; pl. aprecáții
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: aprecație
aprecație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||