2 intrări
3 definiții

Explicative DEX

APOTECIU s.n. v. apotecie.

APOTECIU s. n. organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. (< fr. apothécium)

APOTECIE s.f. (Biol.) Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. [Gen. -iei, var. apoteciu s.n. / < fr. apothécie, cf. gr. apotheke – depozit].

Intrare: apoteciu
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoteciu
  • apoteciul
  • apoteciu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • apoteciu
  • apoteciului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: apotecie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apotecie
  • apotecia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • apotecii
  • apoteciei
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoteciu
  • apoteciul
  • apoteciu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • apoteciu
  • apoteciului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apoteciusubstantiv neutru

  • 1. Organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. MDN '00
etimologie:

apoteciesubstantiv feminin

  • 1. biologie Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.