2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APOTÉCIU s.n. v. apotecie.

APOTÉCIU s. n. organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. (< fr. apothécium)

APOTÉCIE s.f. (Biol.) Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. [Gen. -iei, var. apoteciu s.n. / < fr. apothécie, cf. gr. apotheke – depozit].

Intrare: apoteciu
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoteciu
  • apoteciul
  • apoteciu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • apoteciu
  • apoteciului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: apotecie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apotecie
  • apotecia
plural
genitiv-dativ singular
  • apotecii
  • apoteciei
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoteciu
  • apoteciul
  • apoteciu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • apoteciu
  • apoteciului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apoteciu

  • 1. Organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele.
    surse: MDN '00

etimologie:

apotecie apoteciu

  • 1. biologie Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele.
    surse: DN

etimologie: