2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APOTÉCIU s.n. v. apotecie.
APOTÉCIU s. n. organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. (< fr. apothécium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APOTÉCIE s.f. (Biol.) Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. [Gen. -iei, var. apoteciu s.n. / < fr. apothécie, cf. gr. apotheke – depozit].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: apoteciu
substantiv neutru (N54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: apotecie
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
apoteciu
- 1. Organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele.surse: MDN '00
etimologie:
- limba franceză apothéciumsurse: MDN '00
apotecie apoteciu
- 1. biologie Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele.surse: DN
etimologie:
- limba franceză apothéciesurse: DN
- cf. limba greacă apotheke – depozitsurse: DN