O definiție pentru apoteciu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APOTÉCIU s. n. organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. (< fr. apothécium)

Intrare: apoteciu
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoteciu
  • apoteciul
  • apoteciu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • apoteciu
  • apoteciului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apoteciu

  • 1. Organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele.
    surse: MDN '00

etimologie: