apokinu (gr. apokoinu „determinant comun”), figură care constă în folosirea unei părți de propoziție subordonate la două cuvinte regente, altfel spus: două cuvinte cu un determinant comun (A): 1. determinant atributiv pentru două substantive regente: „Singurul drept ce se da țăranului rob era ca stăpînul lui să nu-i poată răpi după voință banii, vitele și instrumentele, de arătură.” (N. Bălcescu) 2. nume predicativ comun la două subiecte: „Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină.” (Eminescu) în exemplul de mai sus, numele predicativ plină reprezintă totodată o zeugmă a numărului față de subiectul multiplu „pieptul..., fruntea”. Adjectivul „plină” se referă semantic la două substantive regente, dar gramatical numai la unul. Cf. germ.: „Das ist das Schicksal und Gesetz der Welt.” (Schiller; → K., p. 321) 3. Complement pentru două verbe regente: „El vrea și poate multe.” Cf. germ.: „Der Franke weiss es nicht und will’s nicht anders.” (Schiller; → K., ib).