O definiție pentru apokinu

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

apokinu (gr. apokoinu „determinant comun”), figură care constă în folosirea unei părți de propoziție subordonate la două cuvinte regente, altfel spus: două cuvinte cu un determinant comun (A): 1. determinant atributiv pentru două substantive regente: „Singurul drept ce se da țăranului rob era ca stăpînul lui să nu-i poată răpi după voință banii, vitele și instrumentele, de arătură.” (N. Bălcescu) 2. nume predicativ comun la două subiecte: „Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină.” (Eminescu) în exemplul de mai sus, numele predicativ plină reprezintă totodată o zeugmă a numărului față de subiectul multiplu „pieptul..., fruntea”. Adjectivul „plină” se referă semantic la două substantive regente, dar gramatical numai la unul. Cf. germ.: „Das ist das Schicksal und Gesetz der Welt.” (Schiller; K., p. 321) 3. Complement pentru două verbe regente: „El vrea și poate multe.” Cf. germ.: „Der Franke weiss es nicht und will’s nicht anders.” (Schiller; K., ib).

Intrare: apokinu
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apokinu
  • apokinuul
  • apokinuu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • apokinu
  • apokinuului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)