Definiția cu ID-ul 1092623:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

apofază (gr. apophasis „răspuns negativ”), figură care constă în răspunsul, însoțit de motivare, ce-l dă oratorul unei întrebări ipotetice a adversarului (P): „Si qui furem occiderit, iniuria occident; quam ob rem? quia ius constitutum nullum est; qui se telo defenderit, non iniura; quid ita? quia constitutum est.” „Dacă cineva a ucis un boț, l-a ucis pe nedrept; pentru care motiv? pentru că nu s-a stabilit nici un drept; dacă cumva s-a apărat cu vreo armă, nu pe nedrept [a fost ucis]; de ce așa? fiindcă s-a hotărât acest drept.” (Cicero; L., § 772) Sin. prolepsă.