apodioxă (gr. apodioxis „alungare”, „respingere”), figură retorică (dialogistică) prin care se respinge un argument ca absurd (P): „Merită osteneala să discutăm un punct pe care l-ar respinge și un copil de doi ani?” ( → M., p. 13) Când argumentul absurd, care trebuie combătut, este presupus, constituie o obiecție probabilă a adversarului, a. este, în același timp, și prolepsă: „Unii vor zice – lucru detestabil – că a ajuta pe cei slabi înseamnă a slăbi rasa [umană]. S-au gândit ei că forța spiritului nu este aceea a corpului?” ( → M., p. 313)