2 intrări

O definiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apicá vb., ind. prez. 3 sg. apícă

Intrare: apicare
apicare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apicare
  • apicarea
plural
  • apicări
  • apicările
genitiv-dativ singular
  • apicări
  • apicării
plural
  • apicări
  • apicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: apica
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apica
  • apicare
  • apicat
  • apicatu‑
  • apicând
  • apicându‑
singular plural
  • api
  • apicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apic
(să)
  • apic
  • apicam
  • apicai
  • apicasem
a II-a (tu)
  • apici
(să)
  • apici
  • apicai
  • apicași
  • apicaseși
a III-a (el, ea)
  • api
(să)
  • apice
  • apica
  • apică
  • apicase
plural I (noi)
  • apicăm
(să)
  • apicăm
  • apicam
  • apicarăm
  • apicaserăm
  • apicasem
a II-a (voi)
  • apicați
(să)
  • apicați
  • apicați
  • apicarăți
  • apicaserăți
  • apicaseți
a III-a (ei, ele)
  • api
(să)
  • apice
  • apicau
  • apica
  • apicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)