APENDICECTOMIE, apendicectomii, s. f. Îndepărtare a apendicelui (1) pe cale chirurgicală. – Din fr. appendicectomie.

APENDICECTOMIE s.f. Ablațiune chirurgicală a apendicelui. [Gen. -iei, var. apendictomie s.f. / cf. fr. appendicectomie].

APENDICECTOMIE s. f. ablațiune a apendicelui (1). (< fr. appendicectomie)

apendicectomie s. f. (med.) Extirpare chirurgicală a apendicelui ◊ „Excesiva ușurință cu care se practică apendicectomia în Italia va fi tema unei dezbateri multidisciplinare care se va ține la Milano.” R.l. 13 VI 77 p. 6. ◊ „[...] au pus la punct o tehnică de apendicectomie care nu lasă la femei decât o cicatrice minusculă, ascunsă de cavitatea ombilicală. Nu se mai extrage apendicele printr-o incizie, ci printr-o intervenție de genul celor necesare pentru o endoscopie.” R.l. 25 IX 82 p. 6 (din fr. appendicectomie; DM; DN3)

APENDICTOMIE s.f. v. apendicectomie.

apendicectomie (desp. -di-cec-) s. f., art. apendicectomia, g.-d. art. apendicectomiei; pl. apendicectomii, art. apendicectomiile (desp. -mi-i-)

*apendicectomie (-di-cec-) s. f., art. apendicectomia, g.-d. apendicectomii, art. apendicectomiei; pl. apendicectomii

APENDIC-, v. APENDICO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere localizată la nivelul apendicelui; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablațiune chirurgicală a apendicelui; sin. apendictomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., apendicectomie*.