2 intrări

6 definiții

apelpisíre sf [At: DA / Pl: ~ri / E: apelpisi] (Rar) 1-2 (Aducere a cuiva în starea de) disperare. 3 Deznădăjduite.

apelpisí [At: DA / V: apil- / Pzi: -sesc / E: ngr ὰπελπίζω] 1-2 vtr(f} A dispera (sau a aduce la disperare pe cineva). 3 vr A deznădăjdui.

APELPISÍ vb. v. despera, deznădăjdui, exaspera.

apelpisí (-sésc, -ít), vb. – A exaspera, a scoate din fire. – Mr. apelpisire. Ngr. ἀπελπίζω aorist ἀπέλπισα „a dispera”, de la ἐλπίδα „speranță” (Gáldi 149). – Der. apelpisie, s. f. (exasperare); apelpisit, s. m. (prost, neghiob).

*apelpisésc v. tr. (ngr. apelpizo, aor. apélpisa). Fam. Aduc la desperare [!], scot din răbdărĭ. V. refl. M' am apelpisit cu pretențiunile lui! V. afanisesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

apelpisí vb. v. DESPERA. DEZNĂDĂJDUI. EXASPERA.

Intrare: apelpisire
apelpisire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apelpisire apelpisirea
plural apelpisiri apelpisirile
genitiv-dativ singular apelpisiri apelpisirii
plural apelpisiri apelpisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: apelpisi
verb (V401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) apelpisi apelpisire apelpisit apelpisind singular plural
apelpisește apelpisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) apelpisesc (să) apelpisesc apelpiseam apelpisii apelpisisem
a II-a (tu) apelpisești (să) apelpisești apelpiseai apelpisiși apelpisiseși
a III-a (el, ea) apelpisește (să) apelpisească apelpisea apelpisi apelpisise
plural I (noi) apelpisim (să) apelpisim apelpiseam apelpisirăm apelpisiserăm, apelpisisem*
a II-a (voi) apelpisiți (să) apelpisiți apelpiseați apelpisirăți apelpisiserăți, apelpisiseți*
a III-a (ei, ele) apelpisesc (să) apelpisească apelpiseau apelpisi apelpisiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)