2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apelpisire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: apelpisi] (Rar) 1-2 (Aducere a cuiva în starea de) disperare. 3 Deznădăjduite.

apelpisi [At: DA / V: apil~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ὰπελπίζω] 1-2 vtr (f) A dispera (sau a aduce la disperare pe cineva). 3 vr A deznădăjdui.

*apelpisésc v. tr. (ngr. apelpizo, aor. apélpisa). Fam. Aduc la desperare, scot din răbdărĭ. V. refl. M’am apelpisit cu pretențiunile lui! V. afanisesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APELPISÍ vb. v. despera, deznădăjdui, exaspera.

apelpisi vb. v. DESPERA. DEZNĂDĂJDUI. EXASPERA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apelpisí (-sésc, -ít), vb. – A exaspera, a scoate din fire. – Mr. apelpisire. Ngr. ἀπελπίζω aorist ἀπέλπισα „a dispera”, de la ἐλπίδα „speranță” (Gáldi 149). – Der. apelpisie, s. f. (exasperare); apelpisit, s. m. (prost, neghiob).

Intrare: apelpisire
apelpisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apelpisire
  • apelpisirea
plural
  • apelpisiri
  • apelpisirile
genitiv-dativ singular
  • apelpisiri
  • apelpisirii
plural
  • apelpisiri
  • apelpisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: apelpisi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apelpisi
  • apelpisire
  • apelpisit
  • apelpisitu‑
  • apelpisind
  • apelpisindu‑
singular plural
  • apelpisește
  • apelpisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apelpisesc
(să)
  • apelpisesc
  • apelpiseam
  • apelpisii
  • apelpisisem
a II-a (tu)
  • apelpisești
(să)
  • apelpisești
  • apelpiseai
  • apelpisiși
  • apelpisiseși
a III-a (el, ea)
  • apelpisește
(să)
  • apelpisească
  • apelpisea
  • apelpisi
  • apelpisise
plural I (noi)
  • apelpisim
(să)
  • apelpisim
  • apelpiseam
  • apelpisirăm
  • apelpisiserăm
  • apelpisisem
a II-a (voi)
  • apelpisiți
(să)
  • apelpisiți
  • apelpiseați
  • apelpisirăți
  • apelpisiserăți
  • apelpisiseți
a III-a (ei, ele)
  • apelpisesc
(să)
  • apelpisească
  • apelpiseau
  • apelpisi
  • apelpisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)