apaus sn vz apaos

apáus, V. paus.

apaos sn [At: ap. HEM 1260 / V: ~aus / Pl: (nob) -se și ~uri / E: a + paos] Paos.

❍APAOS, ❍APAUS Mold. = PAOS.

páus și páos n., pl. urĭ (lat. *pausum, repaus, d. Pausus, zeu odihneĭ, care vine d. pausare, a conteni, a răposa. V. apusat, pauză, póză, repaus). Mold. Trans. Acțiunea de a turna vin pe morțĭ p. liniștirea sufletelor lor, libațiune. Vinu (amestecat cu undelemn) care se toarnă pe morțĭ la înmormîntare orĭ se aduce la biserică în amintirea lor. În Mold. și apáus (lat. ad pausum, spre odihnă).

apaos s. n. v. paos.