8 definiții pentru aparteu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apartéu sn [At: MACEDONSKI, O. II, 414 / S: aparté / Pl: ~euri / E: fr aparté] 1 (Teatru) Scurt monolog rostit de personaj pentru sine (și pentru public), presupunându-se că celelalte personaje de pe scenă nu aud Cf aparte (3-4). 2 Convorbire între patru ochi.

APARTÉU, aparteuri, s. n. Scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă, ca pentru sine. – Din fr. aparté.

APARTÉU, aparteuri, s. n. Scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă, ca pentru sine, în așa fel încât să fie auzit numai de spectatori, nu și de partenerii aflați pe scenă. – Din fr. aparté.

APARTÉU, aparteuri, s. n. Ceea ce spune un actor (personaj din piesă) ca pentru sine, dar cu glas tare (ca să audă publicul).

APARTÉU s.n. (Teatru) Replică spusă aparte cuiva; cuvinte spuse (pe scenă) de un personaj ca pentru sine. [Pl. -uri. / < fr. aparté].

APARTÉU s. n. replică spusă aparte (pe scenă) unui actor ca pentru sine. (< fr. aparté)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apartéu s. n., art. apartéul; pl. apartéuri

apartéu s. n., art. apartéul; pl. apartéuri

Intrare: aparteu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aparteu
  • aparteul
  • aparteu‑
plural
  • aparteuri
  • aparteurile
genitiv-dativ singular
  • aparteu
  • aparteului
plural
  • aparteuri
  • aparteurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aparteu

  • 1. Scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă, ca pentru sine.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: