2 intrări
15 definiții
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
Explicative DEX
APARTENENȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element constitutiv al unui ansamblu. – Din fr. appartenance.
apartenență sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112, 13/2 / Pl: ~țe / E: fr appartenance] (Dcr de sau mai rar la) 1-2 Depindere ori legare de cineva sau de ceva Si: aparținere. 3 Raport dintre un individ și clasa socială, colectivitatea, partidul etc. din care face parte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APARTENENȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element al unui ansamblu. – Din fr. appartenance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
APARTENENȚĂ, apartenențe, s. f. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «de») Faptul de a aparține, de a fi legat, de a depinde de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. Apartenența la un partid politic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APARTENENȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. – Fr. appartenance.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APARTENENȚĂ s.f. Faptul de a aparține cuiva sau de ceva. [Cf. fr. appartenance, it. appartenenza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APARTENENT, -Ă adj. care aparține de drept. (< fr. appartenent, it. appartenente)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APARTENENȚĂ s. f. 1. faptul de a aparține cuiva, de a ține de ceva. 2. (mat.) calitate a unui element care face parte dintr-o mulțime. (< fr. appartenance, it. appartenenza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APARTENENȚĂ ~e f. Faptul de a aparține, de a fi legat de cineva sau de ceva. [G.-D. apartenenței] /<fr. appartenance
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
apartenență s. f., g.-d. art. apartenenței; pl. apartenențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
apartenență s. f., g.-d. art. apartenenței; pl. apartenențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apartenent adj. m., pl. apartenenți; f. sg. apartenentă, pl. apartenente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apartenență s. f., g.-d. art. apartenenței; pl. apartenențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
APARTENENȚĂ s. proveniență. (Care este ~ acestui utilaj?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APARTENENȚĂ s. proveniență. (Care este ~ acestui utilaj?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
apartenent, apartenentăadjectiv
- 1. Care aparține de drept. MDN '00
etimologie:
- appartenent MDN '00
apartenență, apartenențesubstantiv feminin
- 1. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element constitutiv al unui ansamblu. DEX '09 DLRLC DNsinonime: proveniență
- Apartenență de clasă. Apartenența la un partid politic. DLRLC
-
- 2. Calitate a unui element care face parte dintr-o mulțime. MDN '00
etimologie:
- appartenance DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.