14 definiții pentru apartenent, apartenență   declinări

APARTENÉNȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element constitutiv al unui ansamblu. – Din fr. appartenance.

APARTENÉNȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element al unui ansamblu. – Din fr. appartenance.

APARTENÉNȚĂ, apartenențe, s. f. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «de») Faptul de a aparține, de a fi legat, de a depinde de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. Apartenența la un partid politic.

APARTENÉNȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă.Fr. appartenance.

apartenénță s. f., g.-d. art. apartenénței; pl. apartenénțe

apartenént adj. m., pl. apartenénți; f. sg. apartenéntă, pl. apartenénte

apartenénță s. f., g.-d. art. apartenénței; pl. apartenénțe

apartenénță sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112, 13/2 / Pl: -țe / E: fr appartenance] (Dcr de sau mai rar la) 1-2 Depindere ori legare de cineva sau de ceva Și: aparținere. 3 Raport dintre un individ și clasa socială, colectivitatea, partidul etc. din care face parte.

APARTENÉNȚĂ s. proveniență. (Care este ~ acestui utilaj?)

APARTENÉNȚĂ s.f. Faptul de a aparține cuiva sau de ceva. [Cf. fr. appartenance, it. appartenenza].

APARTENÉNT, -Ă adj. care aparține de drept. (< fr. appartenent, it. appartenente)

APARTENÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a aparține cuiva, de a ține de ceva. 2. (mat.) calitate a unui element care face parte dintr-o mulțime. (< fr. appartenance, it. appartenenza)

APARTENÉNȚĂ ~e f. Faptul de a aparține, de a fi legat de cineva sau de ceva. [G.-D. apartenenței] /<fr. appartenance


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APARTENÉNȚĂ s. proveniență. (Care este ~ acestui utilaj?)