apagógic, ~ă a [At: MAIORESCU, L. 138 / Pl: ~ici, ~ice / ] (Log; gmt) Care dovedește ceva prin arătarea imposibilității contrariului, prin reducere la absurd. etimologie lipsă în original

APAGÓGIC, -Ă, apagogici, -ce, adj. (În sintagma) Raționament (ori argument) apagogic sau demonstrație apagogică = raționament sau demonstrație (ori argument) indirect(ă) prin reducere la absurd. – Din fr. apagogique.

APAGÓGIC, -Ă, apagogici, -ce, adj. (În sintagma) Raționament apagogic = raționament indirect prin reducere la absurd. – Din fr. apagogique.

APAGÓGIC, apagogice, adj. n. (În sintagma) Raționament apagogic = raționament indirect prin reducere la absurd. – Din fr. apagogique.

apagógic adj. m., pl. apagógici; f. apagógică, pl. apagógice

apagógic adj. m., pl. apagógici; f. sg. apagógică, pl. apagógice

APAGÓGIC, -Ă adj. Argument apagogic (sau demonstrație apagogică) = formă de argumentare indirectă, care caută să arate adevărul unei teze din falsitatea contrarului; raționament prin absurd. [< fr. apagogique, cf. gr. apagoge – deducție].

APAGÓGIC, -Ă adj. raționament ~ (sau demonstrație ~ă) = ddemonstrație indirectă prin dovedirea absurdității contrariului; apagogie. (< fr. apagogique)