aórtă sf, a [At: DA / Pl: ~te / E: fr aorte] 1-2 (Atm) (Arteră principală) care pleacă de la inimă și din care se desfac apoi toate vasele arteriale ale circulației sângelui.

AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului, care pornește din ventriculul stîng al inimii și din care se ramifică toate vasele arteriale. ◊ (Adjectival) Artera aortă.

AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Fr. aorte (< gr.).

AÓRTĂ s.f. 1. Arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii. 2. Vas pulsator cu funcție de inimă, existent la unele animale nevertebrate. [Pron. a-or-. / < fr. aorte, cf. gr. aorte – vână].

AÓRTĂ s. f. 1. arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii. 2. vas pulsator cu funcție de inimă, la unele nevertebrate. (< fr., gr. aorte)

AÓRTĂ ~e f. Artera principală care duce sângele oxigenat de la inimă la tot corpul. [G.-D. aortei; Sil. a-or-] /<fr. aorte

aortă f. artera principală care distribuie sângele roșu în toate părțile corpului.

*aórtă f., pl. e (vgr. aorté). Anat. Artera care ĭese din ventriculu stîng al inimiĭ și care e trunchiu comun al tuturor arterelor.

aórtă s. f., g.-d. art. aórtei; pl. aórte

aórtă s. f., g.-d. art. aórtei; pl. aórte

CROSA AÓRTEI s. (ANAT.) cârja aortei.

CROSA AORTEI s. (ANAT.) cîrja aortei.